opțiuni

10 definiții pentru împiedicător împiedecător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. (Rar) Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător.

împiedicător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 53 / V: (înv) ~pedec~, (înv) ~decătoriu (1), (reg; 2) ~elecătoare / Pl: ~i, ~oare / E: împiedica + -(ă)tor] 1 sm (Înv) Diavol. 2 sf Funie cu care se leagă picioarele unui animal spre a nu putea fugi. 3 sf Piedică ce se pune la o roată, spre a o înfrâna Si: târșă. 4-11 smf, a (Persoană) care împiedică (4-5, 7-8).

ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător.

ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. Care împiedică, care stă în cale. (Atestat în forma împiedecător) Avem a face cu o adevărată mișcare culturală, care ar fi avut un efect colosal... dacă n-ar fi fost mai multe pricini împiedecătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 7. – Variantă: împiedecătór, -oáre adj.

ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător.

ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător.

ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător.

împiedecător, ~oare a, smf vz împiedicător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre

împiedicătór adj. m. (sil. -pie-), pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPIEDICĂTÓRUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

împiedicătorul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Intrare: împiedicător
împiedicător adjectiv
  • silabație: -pie-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedicător
  • ‑mpiedicător
  • împiedicătorul
  • împiedicătoru‑
  • ‑mpiedicătorul
  • ‑mpiedicătoru‑
  • împiedicătoare
  • ‑mpiedicătoare
  • împiedicătoarea
  • ‑mpiedicătoarea
plural
  • împiedicători
  • ‑mpiedicători
  • împiedicătorii
  • ‑mpiedicătorii
  • împiedicătoare
  • ‑mpiedicătoare
  • împiedicătoarele
  • ‑mpiedicătoarele
genitiv-dativ singular
  • împiedicător
  • ‑mpiedicător
  • împiedicătorului
  • ‑mpiedicătorului
  • împiedicătoare
  • ‑mpiedicătoare
  • împiedicătoarei
  • ‑mpiedicătoarei
plural
  • împiedicători
  • ‑mpiedicători
  • împiedicătorilor
  • ‑mpiedicătorilor
  • împiedicătoare
  • ‑mpiedicătoare
  • împiedicătoarelor
  • ‑mpiedicătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
împiedecător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedecător
  • ‑mpiedecător
  • împiedecătorul
  • împiedecătoru‑
  • ‑mpiedecătorul
  • ‑mpiedecătoru‑
  • împiedecătoare
  • ‑mpiedecătoare
  • împiedecătoarea
  • ‑mpiedecătoarea
plural
  • împiedecători
  • ‑mpiedecători
  • împiedecătorii
  • ‑mpiedecătorii
  • împiedecătoare
  • ‑mpiedecătoare
  • împiedecătoarele
  • ‑mpiedecătoarele
genitiv-dativ singular
  • împiedecător
  • ‑mpiedecător
  • împiedecătorului
  • ‑mpiedecătorului
  • împiedecătoare
  • ‑mpiedecătoare
  • împiedecătoarei
  • ‑mpiedecătoarei
plural
  • împiedecători
  • ‑mpiedecători
  • împiedecătorilor
  • ‑mpiedecătorilor
  • împiedecătoare
  • ‑mpiedecătoare
  • împiedecătoarelor
  • ‑mpiedecătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împiedicător împiedecător

  • 1. Care împiedică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Avem a face cu o adevărată mișcare culturală, care ar fi avut un efect colosal... dacă n-ar fi fost mai multe pricini împiedecătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care încurcă.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Împiedica + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09