împiedicător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 53 / V: (înv) ~pedec~, (înv) ~decătoriu (1), (reg; 2) ~elecătoare / Pl: ~i, ~oare / E: împiedica + -(ă)tor] 1 sm (Înv) Diavol. 2 sf Funie cu care se leagă picioarele unui animal spre a nu putea fugi. 3 sf Piedică ce se pune la o roată, spre a o înfrâna Si: târșă. 4-11 smf, a (Persoană) care împiedică (4-5, 7-8).