2 intrări
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.
ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împăturat2, ~ă a vz împăturit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăturat1 sn vz împăturit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împătura vt vz împături
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.
- Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împătur. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăturit2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 244 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: împături] 1 (D. o pânză, haină, hârtie) Strâns prin îndoirea de mai multe ori. 2 Învelit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăturit1 sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: împături] Împăturire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă: împăturát, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împắtur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împătur.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împături împăturire împăturit împăturare împăturat împătura (2)
- 1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori.exemple
- Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35.surse: DLRLC
- Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + păturăsurse: DEX '09
împăturit împăturat
- 1. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată.exemple
- Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8.surse: DLRLC
- Domnișoarele... suflau de moarte, făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159.surse: DLRLC
- Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi împăturisurse: DEX '98 DEX '09