2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăturat2, ~ă a vz împăturit2

împăturat1 sn vz împăturit1

ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.

împătura vt vz împături

împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.

  1. Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împătur. — Ladislau Strifler

împăturit1 sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: împături] Împăturire.

împăturit2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 244 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: împături] 1 (D. o pânză, haină, hârtie) Strâns prin îndoirea de mai multe ori. 2 Învelit.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură.

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă: împăturát, -ă adj.

A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).

împắtur și -ésc, a v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)

arată toate definițiile

Intrare: împături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturire
  • ‑mpăturire
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitu‑
  • ‑mpăturitu‑
  • împăturind
  • ‑mpăturind
  • împăturindu‑
  • ‑mpăturindu‑
singular plural
  • împăturește
  • ‑mpăturește
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăturesc
  • ‑mpăturesc
(să)
  • împăturesc
  • ‑mpăturesc
  • împătuream
  • ‑mpătuream
  • împăturii
  • ‑mpăturii
  • împăturisem
  • ‑mpăturisem
a II-a (tu)
  • împăturești
  • ‑mpăturești
(să)
  • împăturești
  • ‑mpăturești
  • împătureai
  • ‑mpătureai
  • împăturiși
  • ‑mpăturiși
  • împăturiseși
  • ‑mpăturiseși
a III-a (el, ea)
  • împăturește
  • ‑mpăturește
(să)
  • împăturească
  • ‑mpăturească
  • împăturea
  • ‑mpăturea
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturise
  • ‑mpăturise
plural I (noi)
  • împăturim
  • ‑mpăturim
(să)
  • împăturim
  • ‑mpăturim
  • împătuream
  • ‑mpătuream
  • împăturirăm
  • ‑mpăturirăm
  • împăturiserăm
  • ‑mpăturiserăm
  • împăturisem
  • ‑mpăturisem
a II-a (voi)
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
(să)
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împătureați
  • ‑mpătureați
  • împăturirăți
  • ‑mpăturirăți
  • împăturiserăți
  • ‑mpăturiserăți
  • împăturiseți
  • ‑mpăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • împăturesc
  • ‑mpăturesc
(să)
  • împăturească
  • ‑mpăturească
  • împătureau
  • ‑mpătureau
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturiseră
  • ‑mpăturiseră
împătura2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatu‑
  • împăturând
  • ‑mpăturând
  • împăturându‑
  • ‑mpăturându‑
singular plural
  • împăturea
  • ‑mpăturea
  • împăturați
  • ‑mpăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăturez
  • ‑mpăturez
(să)
  • împăturez
  • ‑mpăturez
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (tu)
  • împăturezi
  • ‑mpăturezi
(să)
  • împăturezi
  • ‑mpăturezi
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturași
  • ‑mpăturași
  • împăturaseși
  • ‑mpăturaseși
a III-a (el, ea)
  • împăturea
  • ‑mpăturea
(să)
  • împătureze
  • ‑mpătureze
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împătură
  • ‑mpătură
  • împăturase
  • ‑mpăturase
plural I (noi)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
(să)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturarăm
  • ‑mpăturarăm
  • împăturaserăm
  • ‑mpăturaserăm
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (voi)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
(să)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturarăți
  • ‑mpăturarăți
  • împăturaserăți
  • ‑mpăturaserăți
  • împăturaseți
  • ‑mpăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăturea
  • ‑mpăturea
(să)
  • împătureze
  • ‑mpătureze
  • împăturau
  • ‑mpăturau
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturaseră
  • ‑mpăturaseră
împătura1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatu‑
  • împăturând
  • ‑mpăturând
  • împăturându‑
  • ‑mpăturându‑
singular plural
  • împătură
  • ‑mpătură
  • împăturați
  • ‑mpăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împătur
  • ‑mpătur
(să)
  • împătur
  • ‑mpătur
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (tu)
  • împături
  • ‑mpături
(să)
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturași
  • ‑mpăturași
  • împăturaseși
  • ‑mpăturaseși
a III-a (el, ea)
  • împătură
  • ‑mpătură
(să)
  • împăture
  • ‑mpăture
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împătură
  • ‑mpătură
  • împăturase
  • ‑mpăturase
plural I (noi)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
(să)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturarăm
  • ‑mpăturarăm
  • împăturaserăm
  • ‑mpăturaserăm
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (voi)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
(să)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturarăți
  • ‑mpăturarăți
  • împăturaserăți
  • ‑mpăturaserăți
  • împăturaseți
  • ‑mpăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • împătură
  • ‑mpătură
(să)
  • împăture
  • ‑mpăture
  • împăturau
  • ‑mpăturau
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturaseră
  • ‑mpăturaseră
Intrare: împăturit
împăturit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitul
  • împăturitu‑
  • ‑mpăturitul
  • ‑mpăturitu‑
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturita
  • ‑mpăturita
plural
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împăturiții
  • ‑mpăturiții
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitele
  • ‑mpăturitele
genitiv-dativ singular
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitului
  • ‑mpăturitului
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitei
  • ‑mpăturitei
plural
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împăturiților
  • ‑mpăturiților
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitelor
  • ‑mpăturitelor
vocativ singular
plural
împăturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatul
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatul
  • ‑mpăturatu‑
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturata
  • ‑mpăturata
plural
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturații
  • ‑mpăturații
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatele
  • ‑mpăturatele
genitiv-dativ singular
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatului
  • ‑mpăturatului
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatei
  • ‑mpăturatei
plural
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturaților
  • ‑mpăturaților
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatelor
  • ‑mpăturatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împături împăturire împăturit împăturare împăturat împătura (2)

  • 1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori.
    exemple
    • Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35.
      surse: DLRLC
    • Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pătură
    surse: DEX '09

împăturit împăturat

  • 1. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată.
    exemple
    • Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • Domnișoarele... suflau de moarte, făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159.
      surse: DLRLC
    • Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împături
    surse: DEX '98 DEX '09