dexonline

împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez^[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.

Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împătur. — Ladislau Strifler

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împăturit¹ sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: împături] Împăturire.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împăturit², ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 244 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: împături] 1 (D. o pânză, haină, hârtie) Strâns prin îndoirea de mai multe ori. 2 Învelit.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de valeriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de valeriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de valeriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă: împăturát, -ă adj.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împắtur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împătur.

sursa: IVO-III (1941)
adăugată de Ladislau Strifler
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

arată toate definițiile

Intrare: împături

împături verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împături ‑mpături	împăturire ‑mpăturire	împăturit ‑mpăturit împăturitu‑ ‑mpăturitu‑	împăturind ‑mpăturind împăturindu‑ ‑mpăturindu‑	singular	plural
		(a) împături ‑mpături	împăturire ‑mpăturire	împăturit ‑mpăturit împăturitu‑ ‑mpăturitu‑	împăturind ‑mpăturind împăturindu‑ ‑mpăturindu‑	împăturește ‑mpăturește	împăturiți ‑mpăturiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împăturesc ‑mpăturesc	(să) împăturesc ‑mpăturesc	împătuream ‑mpătuream	împăturii ‑mpăturii	împăturisem ‑mpăturisem
	a II-a (tu)	împăturești ‑mpăturești	(să) împăturești ‑mpăturești	împătureai ‑mpătureai	împăturiși ‑mpăturiși	împăturiseși ‑mpăturiseși
	a III-a (el, ea)	împăturește ‑mpăturește	(să) împăturească ‑mpăturească	împăturea ‑mpăturea	împături ‑mpături	împăturise ‑mpăturise
plural	I (noi)	împăturim ‑mpăturim	(să) împăturim ‑mpăturim	împătuream ‑mpătuream	împăturirăm ‑mpăturirăm	împăturiserăm ‑mpăturiserăm împăturisem ‑mpăturisem
	a II-a (voi)	împăturiți ‑mpăturiți	(să) împăturiți ‑mpăturiți	împătureați ‑mpătureați	împăturirăți ‑mpăturirăți	împăturiserăți ‑mpăturiserăți împăturiseți ‑mpăturiseți
	a III-a (ei, ele)	împăturesc ‑mpăturesc	(să) împăturească ‑mpăturească	împătureau ‑mpătureau	împăturiră ‑mpăturiră	împăturiseră ‑mpăturiseră

împătura² (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	singular	plural
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	împăturează ‑mpăturează	împăturați ‑mpăturați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împăturez ‑mpăturez	(să) împăturez ‑mpăturez	împăturam ‑mpăturam	împăturai ‑mpăturai	împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (tu)	împăturezi ‑mpăturezi	(să) împăturezi ‑mpăturezi	împăturai ‑mpăturai	împăturași ‑mpăturași	împăturaseși ‑mpăturaseși
	a III-a (el, ea)	împăturează ‑mpăturează	(să) împătureze ‑mpătureze	împătura ‑mpătura	împătură ‑mpătură	împăturase ‑mpăturase
plural	I (noi)	împăturăm ‑mpăturăm	(să) împăturăm ‑mpăturăm	împăturam ‑mpăturam	împăturarăm ‑mpăturarăm	împăturaserăm ‑mpăturaserăm împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (voi)	împăturați ‑mpăturați	(să) împăturați ‑mpăturați	împăturați ‑mpăturați	împăturarăți ‑mpăturarăți	împăturaserăți ‑mpăturaserăți împăturaseți ‑mpăturaseți
	a III-a (ei, ele)	împăturează ‑mpăturează	(să) împătureze ‑mpătureze	împăturau ‑mpăturau	împăturară ‑mpăturară	împăturaseră ‑mpăturaseră

împătura¹ (1 -r) verb grupa I conjugarea I

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	singular	plural
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	împătură ‑mpătură	împăturați ‑mpăturați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împătur ‑mpătur	(să) împătur ‑mpătur	împăturam ‑mpăturam	împăturai ‑mpăturai	împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (tu)	împături ‑mpături	(să) împături ‑mpături	împăturai ‑mpăturai	împăturași ‑mpăturași	împăturaseși ‑mpăturaseși
	a III-a (el, ea)	împătură ‑mpătură	(să) împăture ‑mpăture	împătura ‑mpătura	împătură ‑mpătură	împăturase ‑mpăturase
plural	I (noi)	împăturăm ‑mpăturăm	(să) împăturăm ‑mpăturăm	împăturam ‑mpăturam	împăturarăm ‑mpăturarăm	împăturaserăm ‑mpăturaserăm împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (voi)	împăturați ‑mpăturați	(să) împăturați ‑mpăturați	împăturați ‑mpăturați	împăturarăți ‑mpăturarăți	împăturaserăți ‑mpăturaserăți împăturaseți ‑mpăturaseți
	a III-a (ei, ele)	împătură ‑mpătură	(să) împăture ‑mpăture	împăturau ‑mpăturau	împăturară ‑mpăturară	împăturaseră ‑mpăturaseră

Intrare: împăturit

împăturit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împăturit ‑mpăturit	împăturitul împăturitu‑ ‑mpăturitul ‑mpăturitu‑	împăturită ‑mpăturită	împăturita ‑mpăturita
nominativ-acuzativ	plural	împăturiți ‑mpăturiți	împăturiții ‑mpăturiții	împăturite ‑mpăturite	împăturitele ‑mpăturitele
genitiv-dativ	singular	împăturit ‑mpăturit	împăturitului ‑mpăturitului	împăturite ‑mpăturite	împăturitei ‑mpăturitei
genitiv-dativ	plural	împăturiți ‑mpăturiți	împăturiților ‑mpăturiților	împăturite ‑mpăturite	împăturitelor ‑mpăturitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

împăturat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împăturat ‑mpăturat	împăturatul împăturatu‑ ‑mpăturatul ‑mpăturatu‑	împăturată ‑mpăturată	împăturata ‑mpăturata
nominativ-acuzativ	plural	împăturați ‑mpăturați	împăturații ‑mpăturații	împăturate ‑mpăturate	împăturatele ‑mpăturatele
genitiv-dativ	singular	împăturat ‑mpăturat	împăturatului ‑mpăturatului	împăturate ‑mpăturate	împăturatei ‑mpăturatei
genitiv-dativ	plural	împăturați ‑mpăturați	împăturaților ‑mpăturaților	împăturate ‑mpăturate	împăturatelor ‑mpăturatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împături împăturire împăturit împăturare împăturat împătura (2)

1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori.

surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plia pături strânge îndoi (împături, curba) antonime: despături 2 exemple
exemple
- Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35.
  
  surse: DLRLC
- Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16.
  
  surse: DLRLC

etimologie:

În + pătură

surse: DEX '09

împăturit împăturat

1. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată.

surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pliat păturit strâns (adj.) îndoit 3 exemple
exemple
- Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8.
  
  surse: DLRLC
- Domnișoarele... suflau de moarte, făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159.
  
  surse: DLRLC
- Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244.
  
  surse: DLRLC

etimologie:

vezi împături

surse: DEX '98 DEX '09