2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăturare sf vz împăturire

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

împătura vt vz împături

împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.

  1. Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împătur. — Ladislau Strifler

împăturire sf [At: DA ms / V: ~rare / Pl: ~ri / E: împături] Strângere a unei haine, a unei pături, a unei pânze etc. prin îndoirea de mai multe ori Si: împăturit1.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. (Și în forma împăturare) Acțiunea de a împături. – Variantă: împăturáre s. f.

A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).

împắtur și -ésc, a v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă

!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá

împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)

arată toate definițiile

Intrare: împături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturire
  • ‑mpăturire
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitu‑
  • ‑mpăturitu‑
  • împăturind
  • ‑mpăturind
  • împăturindu‑
  • ‑mpăturindu‑
singular plural
  • împăturește
  • ‑mpăturește
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăturesc
  • ‑mpăturesc
(să)
  • împăturesc
  • ‑mpăturesc
  • împătuream
  • ‑mpătuream
  • împăturii
  • ‑mpăturii
  • împăturisem
  • ‑mpăturisem
a II-a (tu)
  • împăturești
  • ‑mpăturești
(să)
  • împăturești
  • ‑mpăturești
  • împătureai
  • ‑mpătureai
  • împăturiși
  • ‑mpăturiși
  • împăturiseși
  • ‑mpăturiseși
a III-a (el, ea)
  • împăturește
  • ‑mpăturește
(să)
  • împăturească
  • ‑mpăturească
  • împăturea
  • ‑mpăturea
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturise
  • ‑mpăturise
plural I (noi)
  • împăturim
  • ‑mpăturim
(să)
  • împăturim
  • ‑mpăturim
  • împătuream
  • ‑mpătuream
  • împăturirăm
  • ‑mpăturirăm
  • împăturiserăm
  • ‑mpăturiserăm
  • împăturisem
  • ‑mpăturisem
a II-a (voi)
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
(să)
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împătureați
  • ‑mpătureați
  • împăturirăți
  • ‑mpăturirăți
  • împăturiserăți
  • ‑mpăturiserăți
  • împăturiseți
  • ‑mpăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • împăturesc
  • ‑mpăturesc
(să)
  • împăturească
  • ‑mpăturească
  • împătureau
  • ‑mpătureau
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturiseră
  • ‑mpăturiseră
împătura2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatu‑
  • împăturând
  • ‑mpăturând
  • împăturându‑
  • ‑mpăturându‑
singular plural
  • împăturea
  • ‑mpăturea
  • împăturați
  • ‑mpăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăturez
  • ‑mpăturez
(să)
  • împăturez
  • ‑mpăturez
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (tu)
  • împăturezi
  • ‑mpăturezi
(să)
  • împăturezi
  • ‑mpăturezi
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturași
  • ‑mpăturași
  • împăturaseși
  • ‑mpăturaseși
a III-a (el, ea)
  • împăturea
  • ‑mpăturea
(să)
  • împătureze
  • ‑mpătureze
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împătură
  • ‑mpătură
  • împăturase
  • ‑mpăturase
plural I (noi)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
(să)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturarăm
  • ‑mpăturarăm
  • împăturaserăm
  • ‑mpăturaserăm
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (voi)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
(să)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturarăți
  • ‑mpăturarăți
  • împăturaserăți
  • ‑mpăturaserăți
  • împăturaseți
  • ‑mpăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăturea
  • ‑mpăturea
(să)
  • împătureze
  • ‑mpătureze
  • împăturau
  • ‑mpăturau
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturaseră
  • ‑mpăturaseră
împătura1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatu‑
  • împăturând
  • ‑mpăturând
  • împăturându‑
  • ‑mpăturându‑
singular plural
  • împătură
  • ‑mpătură
  • împăturați
  • ‑mpăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împătur
  • ‑mpătur
(să)
  • împătur
  • ‑mpătur
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (tu)
  • împături
  • ‑mpături
(să)
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturai
  • ‑mpăturai
  • împăturași
  • ‑mpăturași
  • împăturaseși
  • ‑mpăturaseși
a III-a (el, ea)
  • împătură
  • ‑mpătură
(să)
  • împăture
  • ‑mpăture
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împătură
  • ‑mpătură
  • împăturase
  • ‑mpăturase
plural I (noi)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
(să)
  • împăturăm
  • ‑mpăturăm
  • împăturam
  • ‑mpăturam
  • împăturarăm
  • ‑mpăturarăm
  • împăturaserăm
  • ‑mpăturaserăm
  • împăturasem
  • ‑mpăturasem
a II-a (voi)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
(să)
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturarăți
  • ‑mpăturarăți
  • împăturaserăți
  • ‑mpăturaserăți
  • împăturaseți
  • ‑mpăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • împătură
  • ‑mpătură
(să)
  • împăture
  • ‑mpăture
  • împăturau
  • ‑mpăturau
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturaseră
  • ‑mpăturaseră
Intrare: împăturire
împăturire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturire
  • ‑mpăturire
  • împăturirea
  • ‑mpăturirea
plural
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirile
  • ‑mpăturirile
genitiv-dativ singular
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirii
  • ‑mpăturirii
plural
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirilor
  • ‑mpăturirilor
vocativ singular
plural
împăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturarea
  • ‑mpăturarea
plural
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturările
  • ‑mpăturările
genitiv-dativ singular
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturării
  • ‑mpăturării
plural
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturărilor
  • ‑mpăturărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împături împăturire împăturit împăturare împăturat împătura (2)

  • 1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori.
    exemple
    • Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35.
      surse: DLRLC
    • Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pătură
    surse: DEX '09

împăturire împăturare

etimologie:

  • vezi împături
    surse: DEX '98 DEX '09