14 definiții pentru împăia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăia2 vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: în- + pai, după fr empailler] A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia un aspect asemănător cu cel natural.

împăia1 vri [At: GIUGLEA, C. 19 / Pzi: ~iez / E: ml *impalliare ] 1-2 A crește oilor lână nouă, scurtă și moale, primăvara.

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea unui animal jupuit, pentru a obține înfățișarea unui animal viu.

A ÎMPĂIÁ ~iéz tranz. (pielea jupuită de pe un animal sau de pe o pasăre) A umple cu paie (pentru a-i reda forma specimenului viu). ~ un vultur. /în + pai

împăià v. a prepara animale moarte așa ca să le dea aparența vieții. [Lit. a le pune în paie].

împăĭéz v. tr. (d. paĭe). Umplu cu paĭe orĭ cu alt-ceva, cum se face cu animalele moarte ca să se conserve: a împăĭa un lup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 împăiéze; ger. împăínd

împăiá vb., ind. prez. 1 sg. împăiéz, 3 sg. și pl. împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. împăiéze; ger. împăínd

împăia (ind. prez. 3 sg. și pl. împăiază, 1 pl. împăiem)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂIÁ vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)

ÎMPĂIA vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împăiá, pers. 3 sg. împăiază, vb. I refl. (reg.; despre oi) primăvara oile se împăiază = le cresc sub firele vechi de lână alte fire noi (pai); a năpârli.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împăia, împăiez v. t. (intl.) a ucide.

Intrare: împăia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiere
  • ‑mpăiere
  • împăiat
  • ‑mpăiat
  • împăiatu‑
  • ‑mpăiatu‑
  • împăind
  • ‑mpăind
  • împăindu‑
  • ‑mpăindu‑
singular plural
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiați
  • ‑mpăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiez
  • ‑mpăiez
(să)
  • împăiez
  • ‑mpăiez
  • împăiam
  • ‑mpăiam
  • împăiai
  • ‑mpăiai
  • împăiasem
  • ‑mpăiasem
a II-a (tu)
  • împăiezi
  • ‑mpăiezi
(să)
  • împăiezi
  • ‑mpăiezi
  • împăiai
  • ‑mpăiai
  • împăiași
  • ‑mpăiași
  • împăiaseși
  • ‑mpăiaseși
a III-a (el, ea)
  • împăia
  • ‑mpăia
(să)
  • împăieze
  • ‑mpăieze
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăie
  • ‑mpăie
  • împăiase
  • ‑mpăiase
plural I (noi)
  • împăiem
  • ‑mpăiem
(să)
  • împăiem
  • ‑mpăiem
  • împăiam
  • ‑mpăiam
  • împăiarăm
  • ‑mpăiarăm
  • împăiaserăm
  • ‑mpăiaserăm
  • împăiasem
  • ‑mpăiasem
a II-a (voi)
  • împăiați
  • ‑mpăiați
(să)
  • împăiați
  • ‑mpăiați
  • împăiați
  • ‑mpăiați
  • împăiarăți
  • ‑mpăiarăți
  • împăiaserăți
  • ‑mpăiaserăți
  • împăiaseți
  • ‑mpăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăia
  • ‑mpăia
(să)
  • împăieze
  • ‑mpăieze
  • împăiau
  • ‑mpăiau
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiaseră
  • ‑mpăiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăia împăiat împăiere

  • 1. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: