opțiuni

2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.

ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.

împădurit, ~ă a [At: LEG. EC. PL. 443 / Pl: ~iți, ~e / E: împăduri] Acoperit cu păduri.

ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Acoperit cu arbori, care a fost plantat cu arbori pentru a se face o pădure. Cînd soarele coborî de-a binelea peste dealurile împădurite, se aduseră băuturi răcoritoare și dulciuri, cu carafe de apă. CAMIL PETRESCU, O. I 316. Eram tînăr... cornul înflorea, Pe dealu-mpădurit din fața mea. D. BOTEZ, F. S. 9.

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.

împăduri vt [At: I. IONESCU, M. 131 / V: ~urări / Pzi: ~resc / E: în- + pădure] A planta arbori pentru a forma o pădure.

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori într-un teren pentru a forma o pădure. A împăduri dealuri golașe. ♦ Refl. (Despre un teren) A se acoperi cu arbori.

A SE ÎMPĂDURÍ pers.3 se ~éște tranz. (despre suprafețe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure

A ÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafețe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure

împădurì v. a transforma în păduri pământuri, nisipuri.

împădurésc v. tr. Acoper cu pădurĭ: a împăduri o țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă

împădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. împădureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂDURÍT adj. păduros, (rar) pădurat, păduratic, pădureț, pădurit, silvestru. (Zonă ~.)

ÎMPĂDURIT adj. păduros, (rar) pădurat, păduratic, pădureț, pădurit, silvestru. (Zonă ~.)

Împădurit ≠ despădurit

A împăduri ≠ a despăduri

Intrare: împădurit
împădurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împădurit
  • ‑mpădurit
  • împăduritul
  • împăduritu‑
  • ‑mpăduritul
  • ‑mpăduritu‑
  • împădurită
  • ‑mpădurită
  • împădurita
  • ‑mpădurita
plural
  • împăduriți
  • ‑mpăduriți
  • împăduriții
  • ‑mpăduriții
  • împădurite
  • ‑mpădurite
  • împăduritele
  • ‑mpăduritele
genitiv-dativ singular
  • împădurit
  • ‑mpădurit
  • împăduritului
  • ‑mpăduritului
  • împădurite
  • ‑mpădurite
  • împăduritei
  • ‑mpăduritei
plural
  • împăduriți
  • ‑mpăduriți
  • împăduriților
  • ‑mpăduriților
  • împădurite
  • ‑mpădurite
  • împăduritelor
  • ‑mpăduritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împăduri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăduri
  • ‑mpăduri
  • împădurire
  • ‑mpădurire
  • împădurit
  • ‑mpădurit
  • împăduritu‑
  • ‑mpăduritu‑
  • împădurind
  • ‑mpădurind
  • împădurindu‑
  • ‑mpădurindu‑
 singular plural
  • împădurește
  • ‑mpădurește
  • împăduriți
  • ‑mpăduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăduresc
  • ‑mpăduresc
 (să)
  • împăduresc
  • ‑mpăduresc
  • împăduream
  • ‑mpăduream
  • împădurii
  • ‑mpădurii
  • împădurisem
  • ‑mpădurisem
a II-a (tu)
  • împădurești
  • ‑mpădurești
 (să)
  • împădurești
  • ‑mpădurești
  • împădureai
  • ‑mpădureai
  • împăduriși
  • ‑mpăduriși
  • împăduriseși
  • ‑mpăduriseși
a III-a (el, ea)
  • împădurește
  • ‑mpădurește
 (să)
  • împădurească
  • ‑mpădurească
  • împădurea
  • ‑mpădurea
  • împăduri
  • ‑mpăduri
  • împădurise
  • ‑mpădurise
plural I (noi)
  • împădurim
  • ‑mpădurim
 (să)
  • împădurim
  • ‑mpădurim
  • împăduream
  • ‑mpăduream
  • împădurirăm
  • ‑mpădurirăm
  • împăduriserăm
  • ‑mpăduriserăm
  • împădurisem
  • ‑mpădurisem
a II-a (voi)
  • împăduriți
  • ‑mpăduriți
 (să)
  • împăduriți
  • ‑mpăduriți
  • împădureați
  • ‑mpădureați
  • împădurirăți
  • ‑mpădurirăți
  • împăduriserăți
  • ‑mpăduriserăți
  • împăduriseți
  • ‑mpăduriseți
a III-a (ei, ele)
  • împăduresc
  • ‑mpăduresc
 (să)
  • împădurească
  • ‑mpădurească
  • împădureau
  • ‑mpădureau
  • împăduriră
  • ‑mpăduriră
  • împăduriseră
  • ‑mpăduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împădurit

etimologie:

  • vezi împăduri
    surse: DEX '98 DEX '09

împăduri împădurire împădurit

  • 1. A planta arbori pentru a forma o pădure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: despăduri un exemplu
    exemple
    • A împăduri dealuri golașe.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre un teren) A se acoperi cu arbori.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pădure
    surse: DEX '98 DEX '09