opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

ÎMBUFNARE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.

ÎMBUFNARE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.

îmbufnare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: îmbufna] (Fam) Bosumflare.

ÎMBUFNARE s. f. Acțiunea de a se îmbufna; supărare.

ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.

îmbunfa v vz îmbufna

ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.

A SE ÎMBUFNA mă ~ez intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă

îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].

îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.

Ortografice DOOM

îmbufnare (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnării

îmbufnare (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnării

îmbufnare s. f., g.-d. art. îmbufnării, pl. îmbufnări

!îmbufna (a se ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă îmbufnez, 3 se îmbufnează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbufnez, 3 să se îmbufneze; imper. 2 sg. afirm. îmbufnează-te; ger. îmbufnându-mă

îmbufna (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufnează

îmbufna vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnez, 3 sg. și pl. îmbufnează

Sinonime

ÎMBUFNARE s. v. supărare.

ÎMBUFNARE s. v. bosumflare.

ÎMBUFNARE s. bosumflare, (pop. și fam.) țîfnă, (reg.) drîmboiere, (Olt. și Ban.) îmbonțare. (Stare de ~ a cuiva.)

îmbufnare s. v. SUPĂRARE.

ÎMBUFNA vb. v. supăra.

ÎMBUFNA vb. v. bosumfla.

îmbufna vb. v. SUPĂRA.

ÎMBUFNA vb. a se bosumfla, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

Intrare: îmbufnare
îmbufnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbufnare
  • ‑mbufnare
  • îmbufnarea
  • ‑mbufnarea
plural
  • îmbufnări
  • ‑mbufnări
  • îmbufnările
  • ‑mbufnările
genitiv-dativ singular
  • îmbufnări
  • ‑mbufnări
  • îmbufnării
  • ‑mbufnării
plural
  • îmbufnări
  • ‑mbufnări
  • îmbufnărilor
  • ‑mbufnărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: îmbufna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnare
  • ‑mbufnare
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatu‑
  • ‑mbufnatu‑
  • îmbufnând
  • ‑mbufnând
  • îmbufnându‑
  • ‑mbufnându‑
 singular plural
  • îmbufnează
  • ‑mbufnează
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
 (să)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (tu)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
 (să)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnași
  • ‑mbufnași
  • îmbufnaseși
  • ‑mbufnaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbufnează
  • ‑mbufnează
 (să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnă
  • ‑mbufnă
  • îmbufnase
  • ‑mbufnase
plural I (noi)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
 (să)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnarăm
  • ‑mbufnarăm
  • îmbufnaserăm
  • ‑mbufnaserăm
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (voi)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
 (să)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnarăți
  • ‑mbufnarăți
  • îmbufnaserăți
  • ‑mbufnaserăți
  • îmbufnaseți
  • ‑mbufnaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbufnează
  • ‑mbufnează
 (să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufnau
  • ‑mbufnau
  • îmbufnară
  • ‑mbufnară
  • îmbufnaseră
  • ‑mbufnaseră
îmbunfa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbufnare, îmbufnărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmbufna DEX '98 DEX '09

îmbufna, îmbufnezverb

  • 1. familiar A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bosumfla oțeti posomorî supăra șifona
    • format_quote De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. DLRLC
    • format_quote Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. DLRLC
    • format_quote figurat Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161. DLRLC
etimologie:
  • În + bufnă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.