12 definiții pentru îmbufna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit.Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.

A SE ÎMBUFNÁ mă ~éz intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă

îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].

îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză

îmbufná vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnéz, 3 sg. și pl. îmbufneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUFNÁ vb. v. supăra.

ÎMBUFNÁ vb. v. bosumfla.

ÎMBUFNA vb. a se bosumfla, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

Intrare: îmbufna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnare
  • ‑mbufnare
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatu‑
  • ‑mbufnatu‑
  • îmbufnând
  • ‑mbufnând
  • îmbufnându‑
  • ‑mbufnându‑
singular plural
  • îmbufnea
  • ‑mbufnea
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
(să)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (tu)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
(să)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnași
  • ‑mbufnași
  • îmbufnaseși
  • ‑mbufnaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbufnea
  • ‑mbufnea
(să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnă
  • ‑mbufnă
  • îmbufnase
  • ‑mbufnase
plural I (noi)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
(să)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnarăm
  • ‑mbufnarăm
  • îmbufnaserăm
  • ‑mbufnaserăm
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (voi)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
(să)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnarăți
  • ‑mbufnarăți
  • îmbufnaserăți
  • ‑mbufnaserăți
  • îmbufnaseți
  • ‑mbufnaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbufnea
  • ‑mbufnea
(să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufnau
  • ‑mbufnau
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnaseră
  • ‑mbufnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbufna îmbufnare îmbufnat

  • 1. familiar A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla.
    exemple
    • De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181.
      surse: DLRLC
    • Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154.
      surse: DLRLC
    • figurat Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bufnă
    surse: DEX '98 DEX '09