7 definiții pentru îmbrânceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală.
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbrânceală sf [At: SLAVICI, N. II, 326 / Pl: ~eli / E: îmbrânci + -eală] 1-2 Îmbrâncire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBRÎNCEÁLĂ, îmbrînceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci. Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBRÂNCEÁLĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. v. îmbrâncitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBRÎNCEALĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îmbrânceală
- 1. Faptul de a (se) îmbrânci.exemple
- Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Îmbrânci + sufix -eală.surse: DEX '98 DEX '09