ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi.

ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi.

ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. A deveni bolnav, a cădea bolnav. Într-o primăvară rece, Elvira se îmbolnăvi de piept și se stinse în scurt. SADOVEANU, O. I 433. Cînd o văd îngălbinesc ! Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. COȘBUC, P. I 118. Pare că te văd iar c-ai să te îmbolnăvești. ALECSANDRI, T. I 175. ◊ Tranz. Boalele... năvălea Și-l îmbolnăvea. ȘEZ. IV 156. – Variantă: bolnăví (STANCU, D. 79, SADOVEANU, D. P. 78) vb. IV.

îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă

îmbolnăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbolnăveáscă

ÎMBOLNĂVÍ vb. (MED.) (înv. și pop.) a (se) războli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. și Ban.) a (se) beteji.

A (se) îmbolnăvi ≠ a (se) însănătoși

A ÎMBOLNĂVÍ ~ésc tranz. A face să se îmbolnăvească. /în + bolnav

A SE ÎMBOLNĂVÍ mă ~ésc intranz. A deveni bolnav; a pierde din capacitatea normală de funcționare a organismului (în urma acțiunii unor factori dăunători sănătății). ~ de grijă. /în + bolnav

îmbolnăvésc v. tr. Fac bolnav. V. refl. Devin bolnav. – În nord boln-.

ÎMBOLNĂVÍ vb. (înv. și pop.) a (se) războli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. și Ban.) a (se) beteji.

a se îmbolnăvi de deces expr. (glum.) a muri.