7 definiții pentru îmbolditor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbolditor, ~oare a [At: LB / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmboldi + -tor] (Rar; fig) 1 Care stimulează la acțiuni Si: stimulator. 2 (D. vorbe) Care înțeapă Si: caustic, înțepător, usturător.

ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.

ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.

ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. Cu vorbe îmbolditoare Îl atinge unde-l doare. PANN, P. V. I 5.

ÎMBOLDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îmboldește; care îndeamnă (la o acțiune). 2) fig. (despre vorbe) Care conține aluzii răutăcioase; usturător; înțepător; mușcător; pișcător; corosiv. /a îmboldi + suf. ~tor

îmbolditor a. 1. care îmiboldește: viersul îmbolditor îi părea pe buză OD.; 2. fig. înțepător: vorbe îmbolditoare PANN.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre

îmbolditór adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre

Intrare: îmbolditor
îmbolditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbolditor
  • ‑mbolditor
  • îmbolditorul
  • îmbolditoru‑
  • ‑mbolditorul
  • ‑mbolditoru‑
  • îmbolditoare
  • ‑mbolditoare
  • îmbolditoarea
  • ‑mbolditoarea
plural
  • îmbolditori
  • ‑mbolditori
  • îmbolditorii
  • ‑mbolditorii
  • îmbolditoare
  • ‑mbolditoare
  • îmbolditoarele
  • ‑mbolditoarele
genitiv-dativ singular
  • îmbolditor
  • ‑mbolditor
  • îmbolditorului
  • ‑mbolditorului
  • îmbolditoare
  • ‑mbolditoare
  • îmbolditoarei
  • ‑mbolditoarei
plural
  • îmbolditori
  • ‑mbolditori
  • îmbolditorilor
  • ‑mbolditorilor
  • îmbolditoare
  • ‑mbolditoare
  • îmbolditoarelor
  • ‑mbolditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbolditor rar

etimologie:

  • Îmboldi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09