2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblănit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăni] 1 (D. îmbrăcăminte) Căptușit cu blană Si: (înv) blănit, blănuit, îmblănuit. 2 (Reg; d. elemente de construcție) Care este căptușit cu scândură groasă Si: pardosit. 3 (Reg; d. ferestre) Cu tocul așezat.

ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.

ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.

ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.

blănit a vz îmblănit

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva.

ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

BLĂNÍT, -Ă adj. v. îmblănit.

ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.

BLĂNÍT, -Ă, adj. v. îmblănit.

A ÎMBLĂNÍ ~ésc tranz. (haine, încălțăminte) A căptuși cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană

îmblănì v. a căptuși cu blană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 îmblăneáscă

îmblăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăneáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustață.

Intrare: îmblănit
îmblănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitul
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitul
  • ‑mblănitu‑
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănita
  • ‑mblănita
plural
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăniții
  • ‑mblăniții
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitele
  • ‑mblănitele
genitiv-dativ singular
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitului
  • ‑mblănitului
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitei
  • ‑mblănitei
plural
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăniților
  • ‑mblăniților
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitelor
  • ‑mblănitelor
vocativ singular
plural
blănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănit
  • blănitul
  • blănitu‑
  • blăni
  • blănita
plural
  • blăniți
  • blăniții
  • blănite
  • blănitele
genitiv-dativ singular
  • blănit
  • blănitului
  • blănite
  • blănitei
plural
  • blăniți
  • blăniților
  • blănite
  • blănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmblăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănire
  • ‑mblănire
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitu‑
  • îmblănind
  • ‑mblănind
  • îmblănindu‑
  • ‑mblănindu‑
singular plural
  • îmblănește
  • ‑mblănește
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănii
  • ‑mblănii
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (tu)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
(să)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
  • îmblăneai
  • ‑mblăneai
  • îmblăniși
  • ‑mblăniși
  • îmblăniseși
  • ‑mblăniseși
a III-a (el, ea)
  • îmblănește
  • ‑mblănește
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblănea
  • ‑mblănea
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănise
  • ‑mblănise
plural I (noi)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
(să)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănirăm
  • ‑mblănirăm
  • îmblăniserăm
  • ‑mblăniserăm
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (voi)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
(să)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăneați
  • ‑mblăneați
  • îmblănirăți
  • ‑mblănirăți
  • îmblăniserăți
  • ‑mblăniserăți
  • îmblăniseți
  • ‑mblăniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblăneau
  • ‑mblăneau
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblăniseră
  • ‑mblăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblănit blănit

  • 1. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmblăni
    surse: DEX '98 DEX '09

îmblăni îmblănire

  • 1. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blănui un exemplu
    exemple
    • Și-a îmblănit paltonul.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + blană
    surse: DEX '98 DEX '09