2 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmblănit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăni] 1 (D. îmbrăcăminte) Căptușit cu blană Si: (înv) blănit, blănuit, îmblănuit. 2 (Reg; d. elemente de construcție) Care este căptușit cu scândură groasă Si: pardosit. 3 (Reg; d. ferestre) Cu tocul așezat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
blănit a vz îmblănit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLĂNÍT, -Ă adj. v. îmblănit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BLĂNÍT, -Ă, adj. v. îmblănit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
A ÎMBLĂNÍ ~ésc tranz. (haine, încălțăminte) A căptuși cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmblănì v. a căptuși cu blană.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmblănésc, V. blănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmblăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăneáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmblănesc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustață.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmblănit blănit
- 1. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi îmblănisurse: DEX '98 DEX '09
îmblăni îmblănire
- 1. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte.exemple
- Și-a îmblănit paltonul.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + blanăsurse: DEX '98 DEX '09