dexonline

info

2 intrări

19 definiții

din care

explicative DEX (14)
ortografice DOOM (4)
argou (1)

Explicative DEX

ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.

îmblănit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăni] 1 (D. îmbrăcăminte) Căptușit cu blană Si: (înv) blănit, blănuit, îmblănuit. 2 (Reg; d. elemente de construcție) Care este căptușit cu scândură groasă Si: pardosit. 3 (Reg; d. ferestre) Cu tocul așezat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănit, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

blăni¹ vt vz îmblăni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

blănit a vz îmblănit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva. corectat(ă)

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

blănit, -ă (pop.) Care este căptușit cu blană. • pl. -ți, -te. /v. blăni.

BLĂNIT, -Ă adj. v. îmblănit.

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.

BLĂNIT, -Ă, adj. v. îmblănit.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de paula
acțiuni
- link permalink

A ÎMBLĂNI ~esc tranz. (haine, încălțăminte) A căptuși cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

îmblănì v. a căptuși cu blană.

îmblănésc, V. blănesc.

Ortografice DOOM

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmblănește, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să îmblănesc, 3 să îmblănească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 să îmblănească

îmblăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblănească

îmblănesc.

Argou

bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustață.

Intrare: îmblănit

îmblănit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmblănit ‑mblănit	îmblănitul îmblănitu‑ ‑mblănitul ‑mblănitu‑	îmblănită ‑mblănită	îmblănita ‑mblănita
nominativ-acuzativ	plural	îmblăniți ‑mblăniți	îmblăniții ‑mblăniții	îmblănite ‑mblănite	îmblănitele ‑mblănitele
genitiv-dativ	singular	îmblănit ‑mblănit	îmblănitului ‑mblănitului	îmblănite ‑mblănite	îmblănitei ‑mblănitei
genitiv-dativ	plural	îmblăniți ‑mblăniți	îmblăniților ‑mblăniților	îmblănite ‑mblănite	îmblănitelor ‑mblănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

blănit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	blănit	blănitul blănitu‑	blănită	blănita
nominativ-acuzativ	plural	blăniți	blăniții	blănite	blănitele
genitiv-dativ	singular	blănit	blănitului	blănite	blănitei
genitiv-dativ	plural	blăniți	blăniților	blănite	blănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: îmblăni

îmblăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmblăni ‑mblăni	îmblănire ‑mblănire	îmblănit ‑mblănit îmblănitu‑ ‑mblănitu‑	îmblănind ‑mblănind îmblănindu‑ ‑mblănindu‑	singular	plural
		(a) îmblăni ‑mblăni	îmblănire ‑mblănire	îmblănit ‑mblănit îmblănitu‑ ‑mblănitu‑	îmblănind ‑mblănind îmblănindu‑ ‑mblănindu‑	îmblănește ‑mblănește	îmblăniți ‑mblăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmblănesc ‑mblănesc	(să) îmblănesc ‑mblănesc	îmblăneam ‑mblăneam	îmblănii ‑mblănii	îmblănisem ‑mblănisem
	a II-a (tu)	îmblănești ‑mblănești	(să) îmblănești ‑mblănești	îmblăneai ‑mblăneai	îmblăniși ‑mblăniși	îmblăniseși ‑mblăniseși
	a III-a (el, ea)	îmblănește ‑mblănește	(să) îmblănească ‑mblănească	îmblănea ‑mblănea	îmblăni ‑mblăni	îmblănise ‑mblănise
plural	I (noi)	îmblănim ‑mblănim	(să) îmblănim ‑mblănim	îmblăneam ‑mblăneam	îmblănirăm ‑mblănirăm	îmblăniserăm ‑mblăniserăm îmblănisem ‑mblănisem
	a II-a (voi)	îmblăniți ‑mblăniți	(să) îmblăniți ‑mblăniți	îmblăneați ‑mblăneați	îmblănirăți ‑mblănirăți	îmblăniserăți ‑mblăniserăți îmblăniseți ‑mblăniseți
	a III-a (ei, ele)	îmblănesc ‑mblănesc	(să) îmblănească ‑mblănească	îmblăneau ‑mblăneau	îmblăniră ‑mblăniră	îmblăniseră ‑mblăniseră

blăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) blăni	blănire	blănit blănitu‑	blănind blănindu‑	singular	plural
		(a) blăni	blănire	blănit blănitu‑	blănind blănindu‑	blănește	blăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	blănesc	(să) blănesc	blăneam	blănii	blănisem
	a II-a (tu)	blănești	(să) blănești	blăneai	blăniși	blăniseși
	a III-a (el, ea)	blănește	(să) blănească	blănea	blăni	blănise
plural	I (noi)	blănim	(să) blănim	blăneam	blănirăm	blăniserăm blănisem
	a II-a (voi)	blăniți	(să) blăniți	blăneați	blănirăți	blăniserăți blăniseți
	a III-a (ei, ele)	blănesc	(să) blănească	blăneau	blăniră	blăniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îmblănit, îmblănităadjectiv

1. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. DLRLC

etimologie:

vezi îmblăni DEX '98 DEX '09

îmblăni, îmblănescverb

1. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: blănui
- format_quote Și-a îmblănit paltonul. DLRLC

etimologie:

În + blană DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.