dexonline

info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

îmbeznare sf [At: DA / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~nire / Pl: ~ri / E: îmbezni] (Reg; rar; șfg) Întunecare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmbezna [At: ANTIM, P. 175 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg; cscj) ~ni / Pzi: ~nez, 3 ~nește / E: în- + beznă] 1 vt (Înv) A arunca pe cineva în prăpastie. 2 vrim (Reg) A se face întuneric.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmbezni v vz îmbezna

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmbeznire sf vz îmbeznare

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMBEZNA, pers. 3 îmbeznează, vb. I. Refl. (Reg.) A se face întuneric beznă. – Din în- + beznă.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Sinonime

ÎMBEZNA vb. v. întuneca.

îmbezna vb. v. ÎNTUNECA.

Arhaisme și regionalisme

îmbezna, îmbeznez, vb. I (reg., înv.) a arunca pe cineva în abis, în beznă, în hău; cu forma îmbezni, imbeznește, vb. IV = a întuneca.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmbeznire s.f. (reg., înv.; despre minte) întunecare, tulburare.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: îmbeznare

îmbeznare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmbeznare ‑mbeznare	îmbeznarea ‑mbeznarea
nominativ-acuzativ	plural	îmbeznări ‑mbeznări	îmbeznările ‑mbeznările
genitiv-dativ	singular	îmbeznări ‑mbeznări	îmbeznării ‑mbeznării
genitiv-dativ	plural	îmbeznări ‑mbeznări	îmbeznărilor ‑mbeznărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

îmbeznire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmbeznire ‑mbeznire	îmbeznirea ‑mbeznirea
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	îmbezniri ‑mbezniri	îmbeznirii ‑mbeznirii
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: îmbezna

îmbezna verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv unipersonal

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbezna ‑mbezna	îmbeznare ‑mbeznare	îmbeznat ‑mbeznat îmbeznatu‑ ‑mbeznatu‑	îmbeznând ‑mbeznând îmbeznându‑ ‑mbeznându‑	singular	plural
		(a) îmbezna ‑mbezna	îmbeznare ‑mbeznare	îmbeznat ‑mbeznat îmbeznatu‑ ‑mbeznatu‑	îmbeznând ‑mbeznând îmbeznându‑ ‑mbeznându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	îmbeznează ‑mbeznează	(să) îmbezneze ‑mbezneze	îmbezna ‑mbezna	îmbeznă ‑mbeznă	îmbeznase ‑mbeznase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	îmbeznează ‑mbeznează	(să) îmbezneze ‑mbezneze	îmbeznau ‑mbeznau	îmbeznară ‑mbeznară	îmbeznaseră ‑mbeznaseră

îmbezni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îmbeznaverb

1. regional A se face întuneric beznă. DLRM

sinonime: întuneca

etimologie:

în- + beznă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.