2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbeznare sf [At: DA / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~nire / Pl: ~ri / E: îmbezni] (Reg; rar; șfg) Întunecare.
îmbezna [At: ANTIM, P. 175 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg; cscj) ~ni / Pzi: ~nez, 3 ~nește / E: în- + beznă] 1 vt (Înv) A arunca pe cineva în prăpastie. 2 vrim (Reg) A se face întuneric.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBEZNÁ, pers. 3 îmbeznează, vb. I. Refl. (Reg.) A se face întuneric beznă. – Din în- + beznă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBEZNÁ vb. v. întuneca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbezna vb. v. ÎNTUNECA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbezná, îmbeznéz, vb. I (reg., înv.) a arunca pe cineva în abis, în beznă, în hău; cu forma îmbezní, imbeznește, vb. IV = a întuneca.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||