3 definiții pentru îmbeznare
Explicative DEX
îmbeznare sf [At: DA / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~nire / Pl: ~ri / E: îmbezni] (Reg; rar; șfg) Întunecare.
îmbeznire sf vz îmbeznare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
îmbeznire s.f. (reg., înv.; despre minte) întunecare, tulburare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbeznare
îmbeznare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îmbeznire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)