2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbelciugat, ~ă a [At: DAMÉ, T. 28 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + belciugat] 1 (Reg; d. coarnele animalelor) Belciugat. 2 (Pex; d. animale) Care are coarnele belciugate.

ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat.

A ÎMBELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este întors cu vârful înăuntru. /în + belciug + suf. ~at

îmbelciugat a. întors înăuntru (vorbind de coarnele boului. [V. belciug].

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

belciugat, ~ă [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~e / E: belciug + -at] 1 a (Pop, d. coarnele animalelor) încârligat. 2-3 sf, a (Înv) (Oaie) cu coarnele belciugate.

belciugat, -ă adj. (pop.; despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de spirală). • pl. -ți, -te. /belciug + -at.

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + suf. -at.

BELCIUGÁT, – Ă, belciugați, -te, adj. (Popular, despre coarnele animalelor) Întors cu vîrful înăuntru, încîrligat, încovoiat (ca un belciug); bîrligat. Plecarăm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139. – Variantă: îmbelciugát,-ă adj.

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) Încîrligat, încovoiat. – Din belciug + suf. -at.

BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at

belciugat a. încovoiat, rotund: coarne belciugate.

belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbelciugat (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugați; f. îmbelciuga, pl. îmbelciugate

îmbelciugat (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugați; f. îmbelciugată, pl. îmbelciugate

îmbelciugát adj. m., pl. îmbelciugáți; f. sg. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte

belciugat (pop.) adj. m., pl. belciugați; f. belciuga, pl. belciugate

belciugat (pop.) adj. m., pl. belciugați; f. belciugată, pl. belciugate

belciugát adj. m., pl. belciugáți; f. sg. belciugátă, pl. belciugáte

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

belciugát, -ă, belciugați, -te, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup, 1926: 24). – Din belciug + suf. -at.

belciugát, -ă, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup 1926: 24). – Din belciug + -at.

belciugát, -ă, belciugați, -te, adj. 1. Îndoit, încovoiat. ■ (Oaie) „cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup, 1926: 24). 2. Creț. – Din belciuga „a încovoia”.

Intrare: îmbelciugat
îmbelciugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbelciugat
  • ‑mbelciugat
  • îmbelciugatul
  • îmbelciugatu‑
  • ‑mbelciugatul
  • ‑mbelciugatu‑
  • îmbelciuga
  • ‑mbelciuga
  • îmbelciugata
  • ‑mbelciugata
plural
  • îmbelciugați
  • ‑mbelciugați
  • îmbelciugații
  • ‑mbelciugații
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatele
  • ‑mbelciugatele
genitiv-dativ singular
  • îmbelciugat
  • ‑mbelciugat
  • îmbelciugatului
  • ‑mbelciugatului
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatei
  • ‑mbelciugatei
plural
  • îmbelciugați
  • ‑mbelciugați
  • îmbelciugaților
  • ‑mbelciugaților
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatelor
  • ‑mbelciugatelor
vocativ singular
plural
Intrare: belciugat
belciugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belciugat
  • belciugatul
  • belciugatu‑
  • belciuga
  • belciugata
plural
  • belciugați
  • belciugații
  • belciugate
  • belciugatele
genitiv-dativ singular
  • belciugat
  • belciugatului
  • belciugate
  • belciugatei
plural
  • belciugați
  • belciugaților
  • belciugate
  • belciugatelor
vocativ singular
plural
îmbelciugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbelciugat
  • ‑mbelciugat
  • îmbelciugatul
  • îmbelciugatu‑
  • ‑mbelciugatul
  • ‑mbelciugatu‑
  • îmbelciuga
  • ‑mbelciuga
  • îmbelciugata
  • ‑mbelciugata
plural
  • îmbelciugați
  • ‑mbelciugați
  • îmbelciugații
  • ‑mbelciugații
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatele
  • ‑mbelciugatele
genitiv-dativ singular
  • îmbelciugat
  • ‑mbelciugat
  • îmbelciugatului
  • ‑mbelciugatului
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatei
  • ‑mbelciugatei
plural
  • îmbelciugați
  • ‑mbelciugați
  • îmbelciugaților
  • ‑mbelciugaților
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatelor
  • ‑mbelciugatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belciugat, belciugaadjectiv

  • 1. popular (Despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plecarăm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139. DLRLC
etimologie:
  • Belciug + sufix -at. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.