7 definiții pentru îmbelciugat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbelciugat, ~ă a [At: DAMÉ, T. 28 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + belciugat] 1 (Reg; d. coarnele animalelor) Belciugat. 2 (Pex; d. animale) Care are coarnele belciugate.
A ÎMBELCIUGAT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este întors cu vârful înăuntru. /în + belciug + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbelciugat a. întors înăuntru (vorbind de coarnele boului. [V. belciug].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbelcĭugat, V. belcĭugat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbelciugat (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugați; f. îmbelciugată, pl. îmbelciugate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbelciugat (înv., pop.) adj. m., pl. îmbelciugați; f. îmbelciugată, pl. îmbelciugate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbelciugat adj. m., pl. îmbelciugați; f. sg. îmbelciugată, pl. îmbelciugate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||