2 intrări
- îmbelșugare îmbielșugare
- îmbelșuga îmbielșuga
19 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBELȘUGÁRE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugáre s. f.] – V. îmbelșuga.
ÎMBELȘUGÁRE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugáre s. f.] – V. îmbelșuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbelșugare sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 9/1 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~gări / E: îmbelșuga] 1 (Rar) Fertilizare a pământului. 2 Belșug. 3 (Pex) Îndestulare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBELȘUGÁRE s. f. Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugáre (SADOVEANU, D. P. 158) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbelșugare f. ahundantă. [V. belșug].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbelșugáre f. Belșug, abundanță. – Și îmbilș- și îmbĭelș-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbelșuga vt [At: MARCOVICI, D. 12/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pzi: ~ghez / E: în- + belșug] (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbielșuga v vz îmbelșuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbieșlugare sf vz îmbelșugare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să rodească, să fie îmbelșugat. Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMBELȘUGÁ ~ghéz tranz. rar (ogoare) A face să aibă belșug (prin muncă și organizare). /în + belșug
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbelșugá vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughéz, 3 sg. și pl. îmbelșugheáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbielșugá (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBELȘUGÁRE s. v. belșug.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBELȘUGARE s. abundență, belșug, bogăție, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT205) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT205) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
îmbelșugare îmbielșugare
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42.surse: DLRLC
- Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi îmbelșugasurse: DEX '98 DEX '09
îmbelșuga îmbielșuga
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + belșugsurse: DEX '98 DEX '09