2 intrări
18 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbarcat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL III, 774 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbarca] 1 (D. persoane, mărfuri) Urcat pe o navă pentru a călători sau pentru a fi transportat pe apă. 2 (Pgn) Urcat în orice mijloc de transport.
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBARCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbárc, V. imbarc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. și pl. îmbárcă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbarc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
A se îmbarca ≠ a debarca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
îmbarcat, -ă, îmbarcați, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. închis, întemnițat. 3. transferat dintr-un penitenciar în altul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT10) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmbarca îmbarcare îmbarcat
- 1. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă.exemple
- Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181.surse: DLRLC
- Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268.surse: DLRLC
- Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41.surse: DLRLC
- Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.surse: DLRLC
- surse: DEX '09
-
- surse: DN
etimologie:
- limba franceză embarquersurse: DEX '09 DEX '98 DN