2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbarcare sf [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pl: ~cări / E: îmbarca] 1 Urcare a unor persoane sau mărfuri pe o navă pentru a călători sau pentru a fi transportate pe apă. 2 (Pgn) Îmbarcare (1) în orice mijloc de transport.

ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca.

ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca.

ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca. La fața locului lumea, gură-cască, se adunase grămadă să privească la îmbarcarea boilor pe vapor. BART, S. M. 85.

ÎMBARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. [< îmbarca].

îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.

ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].

ÎMBARCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)

A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer

A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri

îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcării; pl. îmbarcări

îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă

îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. și pl. îmbárcă

arată toate definițiile

Intrare: îmbarcare
îmbarcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbarcare
  • ‑mbarcare
  • îmbarcarea
  • ‑mbarcarea
plural
  • îmbarcări
  • ‑mbarcări
  • îmbarcările
  • ‑mbarcările
genitiv-dativ singular
  • îmbarcări
  • ‑mbarcări
  • îmbarcării
  • ‑mbarcării
plural
  • îmbarcări
  • ‑mbarcări
  • îmbarcărilor
  • ‑mbarcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcare
  • ‑mbarcare
  • îmbarcat
  • ‑mbarcat
  • îmbarcatu‑
  • ‑mbarcatu‑
  • îmbarcând
  • ‑mbarcând
  • îmbarcându‑
  • ‑mbarcându‑
singular plural
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbarc
  • ‑mbarc
(să)
  • îmbarc
  • ‑mbarc
  • îmbarcam
  • ‑mbarcam
  • îmbarcai
  • ‑mbarcai
  • îmbarcasem
  • ‑mbarcasem
a II-a (tu)
  • îmbarci
  • ‑mbarci
(să)
  • îmbarci
  • ‑mbarci
  • îmbarcai
  • ‑mbarcai
  • îmbarcași
  • ‑mbarcași
  • îmbarcaseși
  • ‑mbarcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
(să)
  • îmbarce
  • ‑mbarce
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
  • îmbarcase
  • ‑mbarcase
plural I (noi)
  • îmbarcăm
  • ‑mbarcăm
(să)
  • îmbarcăm
  • ‑mbarcăm
  • îmbarcam
  • ‑mbarcam
  • îmbarcarăm
  • ‑mbarcarăm
  • îmbarcaserăm
  • ‑mbarcaserăm
  • îmbarcasem
  • ‑mbarcasem
a II-a (voi)
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
(să)
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
  • îmbarcarăți
  • ‑mbarcarăți
  • îmbarcaserăți
  • ‑mbarcaserăți
  • îmbarcaseți
  • ‑mbarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
(să)
  • îmbarce
  • ‑mbarce
  • îmbarcau
  • ‑mbarcau
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcaseră
  • ‑mbarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbarcare

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: debarcare un exemplu
    exemple
    • La fața locului lumea, gură-cască, se adunase grămadă să privească la îmbarcarea boilor pe vapor. BART, S. M. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbarca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

îmbarca îmbarcare îmbarcat

  • 1. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: debarca 4 exemple
    exemple
    • Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181.
      surse: DLRLC
    • Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268.
      surse: DLRLC
    • Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41.
      surse: DLRLC
    • Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători.
      surse: DEX '09
  • 2. tranzitiv A încărca o navă.
    surse: DN
  • 3. reflexiv figurat A se angaja împreună într-o acțiune.
    surse: MDN '00

etimologie: