2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbărburare sf [At: TEODORESCU, P. P. 408 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~rări / E: îmbărbura] (Reg; în superstiții) 1 Închinare în ziua Sfintei Barbara, 4 decembrie, a bărbiei, a frunții, a obrajilor, cu fructe de călin sau cu miere, ca să nu se îmbolnăvească de vărsat Si: (reg) îmbărburaf (1). 2 (Ccr) Semn în formă de cruce, făcut în ziua Sfintei Barbara, la bărbie, frunte, obraji, cu zeama fructelor de călin sau cu miere, ca să nu se îmbolnăvească de vărsat Si: (reg) îmbărburat1 (2).

îmbărbura vtr [At: HEM 2517 / S și: (îrg) înb~ / Pzi: ~rez / E: în- + bărbura] (Reg; în superstiții) 1-2 A (se) însemna cu semnul sfintei cruci la bărbie, frunte, obraji, cu zeama fructelor de călin (sau cu miere), în ziua Sf. Barbara (4 decembrie), ca să nu se îmbolnăvească de vărsat.

îmbărburà v. a unge la sfânta Barbura pe copii (în frunte, în cei doi obraii și la buric) cu căline (numite si barbure) amestecate cu miere, ca să fie feriți de vărsat. V. Barbura.

îmbărburéz v. tr. Vest. Ung la sfînta Varvára (numită și Bárbura [Bárbara]) copiiĭ cu zeamă de căline ș. a. pe barbă, frunte și obrajĭ ca să fie ferițĭ de vărsat, după credința poporuluĭ (4 Dec.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbărburá, îmbărburéz, vb. I (reg.) a unge (în ziua de 4 dec. a Sfintei Varvara) pe copii cu căline (barbure) amestecate cu miere pe frunte, pe obraji și la buric, ca să fie feriți de vărsat.

Intrare: îmbărburare
îmbărburare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbărburare
  • ‑mbărburare
  • îmbărburarea
  • ‑mbărburarea
plural
  • îmbărburări
  • ‑mbărburări
  • îmbărburările
  • ‑mbărburările
genitiv-dativ singular
  • îmbărburări
  • ‑mbărburări
  • îmbărburării
  • ‑mbărburării
plural
  • îmbărburări
  • ‑mbărburări
  • îmbărburărilor
  • ‑mbărburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbărbura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărburare
  • ‑mbărburare
  • îmbărburat
  • ‑mbărburat
  • îmbărburatu‑
  • ‑mbărburatu‑
  • îmbărburând
  • ‑mbărburând
  • îmbărburându‑
  • ‑mbărburându‑
singular plural
  • îmbărburea
  • ‑mbărburea
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbărburez
  • ‑mbărburez
(să)
  • îmbărburez
  • ‑mbărburez
  • îmbărburam
  • ‑mbărburam
  • îmbărburai
  • ‑mbărburai
  • îmbărburasem
  • ‑mbărburasem
a II-a (tu)
  • îmbărburezi
  • ‑mbărburezi
(să)
  • îmbărburezi
  • ‑mbărburezi
  • îmbărburai
  • ‑mbărburai
  • îmbărburași
  • ‑mbărburași
  • îmbărburaseși
  • ‑mbărburaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbărburea
  • ‑mbărburea
(să)
  • îmbărbureze
  • ‑mbărbureze
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărbură
  • ‑mbărbură
  • îmbărburase
  • ‑mbărburase
plural I (noi)
  • îmbărburăm
  • ‑mbărburăm
(să)
  • îmbărburăm
  • ‑mbărburăm
  • îmbărburam
  • ‑mbărburam
  • îmbărburarăm
  • ‑mbărburarăm
  • îmbărburaserăm
  • ‑mbărburaserăm
  • îmbărburasem
  • ‑mbărburasem
a II-a (voi)
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
(să)
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
  • îmbărburarăți
  • ‑mbărburarăți
  • îmbărburaserăți
  • ‑mbărburaserăți
  • îmbărburaseți
  • ‑mbărburaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbărburea
  • ‑mbărburea
(să)
  • îmbărbureze
  • ‑mbărbureze
  • îmbărburau
  • ‑mbărburau
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărburaseră
  • ‑mbărburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)