îmbărburare sf [At: TEODORESCU, P. P. 408 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~rări / E: îmbărbura] (Reg; în superstiții) 1 Închinare în ziua Sfintei Barbara, 4 decembrie, a bărbiei, a frunții, a obrajilor, cu fructe de călin sau cu miere, ca să nu se îmbolnăvească de vărsat Si: (reg) îmbărburaf (1). 2 (Ccr) Semn în formă de cruce, făcut în ziua Sfintei Barbara, la bărbie, frunte, obraji, cu zeama fructelor de călin sau cu miere, ca să nu se îmbolnăvească de vărsat Si: (reg) îmbărburat¹ (2).