2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbărbătat, ~ă a [At: PANN, E. I, 40/22 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr) ~ățit2 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbărbăta] Încurajat.

ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.

ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție; încurajat. – V. îmbărbăta.

ÎMBĂRBĂTÁT, -Ă, îmbărbătați, -te, adj. Însuflețit, încurajat. Îmbărbătat, se-ntoarce Ștefan să-și reînchege oastea-i sfărîmată. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. Lumea îmbărbătată s-a-ntors între întăriturile cetății. CARAGIALE, O. III 194.

îmbărbăta [At: PSALT. SCH. 54/6 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr; cscj) ~ăți / Pzi: ~tez, (îvr) ~ățesc (îf îmbărbăți) / E: în- + bărbat] 1 vr (Înv) A deveni bărbat. 2-3 vtr A(-și) insufla bărbăție, curaj Si: a (se) încurja.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. ♦ Refl. A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.

A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat

A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat

îmbărbătá v. a însufla bărbăție, a încuraja: cu dulci cuvinte o îmbărbătează BOL.

îmbărbătéz v. tr. Încurajez, fac bărbat (viteaz).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză

îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂRBĂTÁT adj. încurajat.

ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.

ÎMBĂRBĂTA vb. 1. a încuraja, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja

A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria

Intrare: îmbărbătat
îmbărbătat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbărbătat
  • ‑mbărbătat
  • îmbărbătatul
  • îmbărbătatu‑
  • ‑mbărbătatul
  • ‑mbărbătatu‑
  • îmbărbăta
  • ‑mbărbăta
  • îmbărbătata
  • ‑mbărbătata
plural
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
  • îmbărbătații
  • ‑mbărbătații
  • îmbărbătate
  • ‑mbărbătate
  • îmbărbătatele
  • ‑mbărbătatele
genitiv-dativ singular
  • îmbărbătat
  • ‑mbărbătat
  • îmbărbătatului
  • ‑mbărbătatului
  • îmbărbătate
  • ‑mbărbătate
  • îmbărbătatei
  • ‑mbărbătatei
plural
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
  • îmbărbătaților
  • ‑mbărbătaților
  • îmbărbătate
  • ‑mbărbătate
  • îmbărbătatelor
  • ‑mbărbătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbărbăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbărbăta
  • ‑mbărbăta
  • îmbărbătare
  • ‑mbărbătare
  • îmbărbătat
  • ‑mbărbătat
  • îmbărbătatu‑
  • ‑mbărbătatu‑
  • îmbărbătând
  • ‑mbărbătând
  • îmbărbătându‑
  • ‑mbărbătându‑
singular plural
  • îmbărbătea
  • ‑mbărbătea
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbărbătez
  • ‑mbărbătez
(să)
  • îmbărbătez
  • ‑mbărbătez
  • îmbărbătam
  • ‑mbărbătam
  • îmbărbătai
  • ‑mbărbătai
  • îmbărbătasem
  • ‑mbărbătasem
a II-a (tu)
  • îmbărbătezi
  • ‑mbărbătezi
(să)
  • îmbărbătezi
  • ‑mbărbătezi
  • îmbărbătai
  • ‑mbărbătai
  • îmbărbătași
  • ‑mbărbătași
  • îmbărbătaseși
  • ‑mbărbătaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbărbătea
  • ‑mbărbătea
(să)
  • îmbărbăteze
  • ‑mbărbăteze
  • îmbărbăta
  • ‑mbărbăta
  • îmbărbătă
  • ‑mbărbătă
  • îmbărbătase
  • ‑mbărbătase
plural I (noi)
  • îmbărbătăm
  • ‑mbărbătăm
(să)
  • îmbărbătăm
  • ‑mbărbătăm
  • îmbărbătam
  • ‑mbărbătam
  • îmbărbătarăm
  • ‑mbărbătarăm
  • îmbărbătaserăm
  • ‑mbărbătaserăm
  • îmbărbătasem
  • ‑mbărbătasem
a II-a (voi)
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
(să)
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
  • îmbărbătarăți
  • ‑mbărbătarăți
  • îmbărbătaserăți
  • ‑mbărbătaserăți
  • îmbărbătaseți
  • ‑mbărbătaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbărbătea
  • ‑mbărbătea
(să)
  • îmbărbăteze
  • ‑mbărbăteze
  • îmbărbătau
  • ‑mbărbătau
  • îmbărbăta
  • ‑mbărbăta
  • îmbărbătaseră
  • ‑mbărbătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbărbătat

  • 1. Căruia i s-a insuflat curaj, bărbăție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încurajat însuflețit 2 exemple
    exemple
    • Îmbărbătat, se-ntoarce Ștefan să-și reînchege oastea-i sfărîmată. VLAHUȚĂ, O. A. II 162.
      surse: DLRLC
    • Lumea îmbărbătată s-a-ntors între întăriturile cetății. CARAGIALE, O. III 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbărbăta
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbărbăta îmbărbătare îmbărbătat

  • 1. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja.
    exemple
    • Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160.
      surse: DLRLC
    • Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17.
      surse: DLRLC
    • Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290.
      surse: DLRLC
    • Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bărbat
    surse: DEX '98 DEX '09