10 definiții pentru îmbălătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.

ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.

îmbălătu sf [At: MOXA, 363/17 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbăla + -(ă)tură] 1 (Pop; ccr) Urmă de salivă. 2 (Pop; ccr) Ceea ce este încărcat de bale. 3-5 Îmbălare (1-3). 6 (Înv; fig) Calomnie. 7 (Înv; fig) Insultă. 8 (Înv; fig) Înjurătură. 9 Îmbălare (7).

ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de salivă; urmă, pată lăsată de ceva îmbălat. Moșul Chiril scoase de sub curea o carte cu marginile mîncate de îmbălătura degetelor. CAMILAR, N. II 371.

îmbălătúră f., pl. ĭ. Fig. Lucru îmbălat (ocară, insultă, mincĭună).

îmbălături f. pl. pornografii (CAR.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri

îmbălătúră s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂLĂTÚRĂ s. v. înjurătură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbălătúră, s.f. – 1. Plin de bale; îmbălat, spurcat (Iuga, 2008). 2. Înjurătură. – Din îmbăla (în- + bale) + suf. -ătură (DEX, MDA).

Intrare: îmbălătură
îmbălătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălătu
  • ‑mbălătu
  • îmbălătura
  • ‑mbălătura
plural
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturile
  • ‑mbălăturile
genitiv-dativ singular
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturii
  • ‑mbălăturii
plural
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturilor
  • ‑mbălăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbălătură

etimologie:

  • Îmbăla + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09