opțiuni
  • info
13 definiții pentru îmbălătură

Explicative DEX

ÎMBĂLĂTURĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.

ÎMBĂLĂTURĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.

îmbălătură sf [At: MOXA, 363/17 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbăla + -(ă)tură] 1 (Pop; ccr) Urmă de salivă. 2 (Pop; ccr) Ceea ce este încărcat de bale. 3-5 Îmbălare (1-3). 6 (Înv; fig) Calomnie. 7 (Înv; fig) Insultă. 8 (Înv; fig) Înjurătură. 9 Îmbălare (7).

ÎMBĂLĂTURĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de salivă; urmă, pată lăsată de ceva îmbălat. Moșul Chiril scoase de sub curea o carte cu marginile mîncate de îmbălătura degetelor. CAMILAR, N. II 371.

îmbălătúră f., pl. ĭ. Fig. Lucru îmbălat (ocară, insultă, mincĭună).

ÎMBĂLATURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a îmbăla 2 Bale, scuipat 3 Ⓕ Ocară, înjurătură trivială.

îmbălături f. pl. pornografii (CAR.).

Ortografice DOOM

îmbălătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbălături

îmbălătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbălături

îmbălătură s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbălături

Sinonime

ÎMBĂLĂTURĂ s. v. înjurătură.

îmbălătură s. v. ÎNJURĂTURĂ.

Arhaisme și regionalisme

îmbălătúră, îmbălături, s.f. 1. Plin de bale; îmbălat, spurcat. 2. Înjurătură. – Din îmbăla + suf. -ătură (DEX, MDA).

îmbălătură, s.f. – 1. Plin de bale; îmbălat, spurcat (Iuga, 2008). 2. Înjurătură. – Din îmbăla (în- + bale) + suf. -ătură (DEX, MDA).

Intrare: îmbălătură
îmbălătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălătură
  • ‑mbălătură
  • îmbălătura
  • ‑mbălătura
plural
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturile
  • ‑mbălăturile
genitiv-dativ singular
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturii
  • ‑mbălăturii
plural
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturilor
  • ‑mbălăturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbălătură, îmbălăturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moșul Chiril scoase de sub curea o carte cu marginile mîncate de îmbălătura degetelor. CAMILAR, N. II 371. DLRLC
etimologie:
  • Îmbăla + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.