îmbăierare sf [At: DA / S și: (îrg) înb~ / P: ~bă-ie~ / V: (reg) ~ir~ / Pl: ~rări / E: îmbăiera] (Reg) 1 Legare cu băieri Si: (reg) îmbăierat¹ (1), îmbăierătură (1). 2 (Fig) Îmbinare.

ÎMBĂIERÁRE s. f. Acțiunea de a îmbăiera.

îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

îmbăira v vz îmbăiera

îmbăirare sf vz îmbăierare

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăirá (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

A ÎMBĂIERÁ îmbáier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.

îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii

îmbăieráre s, f., g.-d. art. îmbăierării

îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră

îmbăierá vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră

îmbaier, -baiere 3 conj.

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.