opțiuni

3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~ / Pzi: ~lig / E: vsl брл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.

îmbârliga vt [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pzi: 3 ~gă / E: în- + bârliga] (Reg) 1 (C. i. animale) A-și ridica coada, încârligată, cu vârful în sus Si: (reg) a bărliga. 2 (Fig; îe) Am ~t-o Se spune atunci când intri într-o mare încurcătură.

BÂRLIGÁ, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.

ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.

BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

BÎRLIGÁ, bîrlíg, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE. O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318. – Variantă: îmbîrligá vb. I.

ÎMBÎRLIGÁ vb. I v. bîrliga.

BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. A-și încârliga coada în sus. [Var.: îmbârliga vb. I]

A BÂRLIGÁ bârligă tranz. (despre animale) A ridica coada în sus (îndoind-o în formă de cârlig). /Orig. nec.

A ÎMBÂRLIGÁ pers. 3 îmbârlígă tranz. (coada unor animale) A îndoi și îndrepta în sus. /în + a bârliga

bîrlig V. îmbîrlig.

îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă

bârligá vb., ind. prez. 3 sg. bârlígă

îmbârligá vb., ind. prez. 3 sg. îmbârlígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRLIGÁ vb. a(-și) îmbârliga.

ÎMBÂRLIGÁ vb. a(-și) bârliga. (Un animal își ~ coada.)

BÎRLIGA vb. a(-și) îmbîrliga. (Vaca își ~ coada.)

ÎMBÎRLIGA vb. a(-și) bîrliga.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrligá (-g, -át), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).

arată toate definițiile

Intrare: îmbârligare
îmbârligare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbârligare
  • ‑mbârligare
  • îmbârligarea
  • ‑mbârligarea
plural
  • îmbârligări
  • ‑mbârligări
  • îmbârligările
  • ‑mbârligările
genitiv-dativ singular
  • îmbârligări
  • ‑mbârligări
  • îmbârligării
  • ‑mbârligării
plural
  • îmbârligări
  • ‑mbârligări
  • îmbârligărilor
  • ‑mbârligărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârliga
  • bârligare
  • bârligat
  • bârligatu‑
  • bârligând
  • bârligându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • bârligă
 (să)
  • bârlige
  • bârliga
  • bârligă
  • bârligase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • bârligă
 (să)
  • bârlige
  • bârligau
  • bârligară
  • bârligaseră
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligare
  • ‑mbârligare
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârligând
  • ‑mbârligând
  • îmbârligându‑
  • ‑mbârligându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
  • îmbârligase
  • ‑mbârligase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârligau
  • ‑mbârligau
  • îmbârligară
  • ‑mbârligară
  • îmbârligaseră
  • ‑mbârligaseră
Intrare: îmbârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligare
  • ‑mbârligare
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârligând
  • ‑mbârligând
  • îmbârligându‑
  • ‑mbârligându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
  • îmbârligase
  • ‑mbârligase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârligau
  • ‑mbârligau
  • îmbârligară
  • ‑mbârligară
  • îmbârligaseră
  • ‑mbârligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârliga îmbârliga

  • 1. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbârliga încârliga un exemplu
    exemple
    • Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada. CARAGIALE. O. I 308.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre oameni) A răsuci mustățile în sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318.
        surse: DLRLC

etimologie:

îmbârliga îmbârligat

  • 1. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bârliga

etimologie:

  • În + bârliga
    surse: DEX '98 DEX '09