opțiuni

11 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

î smi 1 A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Vocală închisă, nerotunjită, din seria medială. 3 Sunet î (2), notat cu litera î (1) când apare la începutul sau la sfârșitul cuvintelor ori într-un derivat cu prefix de la o bază începând cu litera î.

Î s. m. invar. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă (8), nerotunjită (2), din seria medială).

Î s. m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai închisă din seria medială.

î m. Un sunet între i și u, ca’n rîdic, amîndoĭ, față de ridic, amundoĭ. Îl aŭ și Francejiĭ și Portughejiĭ, dar nu-l scriŭ (pg. chavena, ceașcă, pron. șávînî). Noĭ îl avem și’n cuv. latine, și’n cuv. străine (V. hîră, satîr). Litera î s’a dezvoltat din î cirilic (§ 62).

ÎÎ interj. (Pop. și fam.) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare, un consimțământ; da. – Onomatopee.

ÎÎ interj. (Pop. și fam.) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare, un consimțământ; da. – Onomatopee.

!î (literă[1]; sunet) s. m. / s. n., pl. m. î / n. î-uri

  1. Denumită și î din i. Circumflexul nu trebuie omis. Indică în transcrierea fonetică sunetul [î]. Pentru condițiile de utilizare a literelor î și â, care redau același sunet, v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. — Anonim

î1 (literă) s. m. / s. n., pl. î / î-uri

î2 (sunet) s. m., pl. î

Î, î s. m. invar.

Î (pr. î)