far sn [At: ALECSANDRI, P. II, 17 / Pl: ~uri / E: fr phare, it faro, lat pharus] 1 Construcție înaltă, prevăzută cu o sursă de lumină puternică, după care se ghidează ambarcațiunile noaptea în zona de coastă. 2 Corp de iluminat care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul. 3 (Spc) Proiector fixat în fața unui vehicul. 4 (Mrn) Totalitatea velelor situate între centrul de greutate al navei și prora (sau pupa) navei.

fár s.n. 1 Construcție înaltă, prevăzută cu o sursă de lumină puternică (proiector), care este situată în apropierea coastelor sau la intrarea în porturi și care servește ca reper la orientarea navelor (în timpul nopții, pe vreme rea etc.). ♦ Corp de iluminat după care se ghidează ambarcațiunile noaptea în zona de coastă. 2 Corp de iluminat (la automobile, la locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție, sub forma unui fascicul divergent. 3 (mar.) Ansamblul velelor, vergelor și manevrelor unui catarg. • pl. -uri. / <fr. phare, it. faro, lat. pharus, -i; cf. nm. pr. Pharos, insulă grecească lîngă Alexandria, unde Ptolemeu a ridicat un turn de marmură albă pentru orientarea corăbiilor.

FAR, faruri, s. n. Turn așezat pe țărmul mării, pe o insulă sau pe un plutitor și prevăzut cu un proiector puternic care indică navelor și aeronavelor drumul în timpul nopții. Oceanul geme, urlă groaznic, Insula se zguduie-n temei: Pot să stau neturburatul paznic Lîng-un far ce nu mai dă scîntei? BENIUC, V. 40. Boroș... de pe platforma farului, vedea ca în palmă tot ce se întîmpla pe mare și pe uscat. BART, E. 54. Raza unui far s-a aprins deodată aruncînd o dungă peste mare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 89. ◊ Fig. Luna își aprinde farul tainic de lumină. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Lampă așezată în partea din față a automobilelor, locomotivelor etc. pentru luminarea drumului. Andrei Hurdea oprise motorul și stinsese farurile. MIHALE, O. 98.

FAR s.n. 1. Turn în care este instalat un proiector puternic, destinat a servi ca reper în navigație. ♦ Reflector montat în față la automobile, la locomotive etc. pentru a lumina drumul. 2. Ansamblul tuturor vergelelor, velelor și manevrelor unui catarg. [< fr. phare, cf. lat., gr. Pharos – insulă lîngă Alexandria, unde Ptolomeu a ridicat un turn înalt pentru orientarea corăbiilor].

FAR s. n. 1. turn în care este instalat un proiector puternic, ca reper în navigație. 2. reflector montat în față la automobile, la locomotive etc. 3. ansamblul velelor, vergelor și manevrelor unui catarg. 4. (fig.) ghid. (< fr. phare, lat. pharus, it. faro)

FAR ~uri n. 1) Turn construit pe o coastă sau pe o insulă, prevăzut cu o sursă puternică de lumină în partea superioară, servind drept reper la orientarea navelor și avioanelor în timpul nopții. 2) Dispozitiv de iluminat, instalat în partea din față a unui vehicul, destinat să lumineze drumul. 3) fig. Lucru care luminează o cale nouă. 4) fig. Persoană care se află în fruntea unui domeniu de activitate, servind drept exemplu demn de urmat. /<fr. phare, lat. pharus

far n. 1. turn luminător pe coasta mării; fig. unde luna’și aprinde farul tainic de lumină AL.; 2. fig. călăuză.

*far n., pl. urĭ (vgr. pháros, d. insula Fáros, lîngă Alexandria, unde Ptolemeŭ Filadelfu a înălțat un turn de marmură albă din care se vedea pe mare pînă la 100 de mile). Turn cu fanar în vîrf, construit pe malu măriĭ p. orientarea navigatorilor. Fig. Conductor, călăuză: școala e faru poporuluĭ. Felinar puternic la un vehicul.

far s. n., pl. faruri

far s. n., pl. faruri

far s. n., pl. faruri

FAR s. proiector.

FAR s. proiector.

FAR mijloc de semnalizare optică. Farul de aerodrom este destinat identificării aerodromului, amplasat pe sau în imediata apropiere a acestuia. Facicolele de lumină (albe, colorate sau alternante albe-colorate cu frecvența de 12-30 / min.) nu trebuie umbrite de obstacole. Farul de identificare este destinat mai bunei identificări a aerodromului și emite fascicole de lumină verde sub formă de semnale de identificare în codul morse cu frecvența de 6-8 cuvinte / min.

FARUL DIN ALEXANDRIA, construcție antică de mari proporții din Alexandria (Egipt), una dintre cele „șapte minuni” ale lumii. Realizat din marmură albă, de arhitectul Sostratos din Cnidos (285-247 î. Hr.), avea c. 130 m înălțime. A fost distrus treptat (sec. 12-14).

far, faruri s. n. ochi.

a avea farurile ciupite expr. (glum. – d. o persoană în stare de ebrietate) a vedea ca prin ceață