NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. sau enumerarea sortimentelor produselor ori a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator.

nomenclator [At: BUDAI-DELEANU, LEX. I, 23r / Pl: ~oare, (5) ~i / E: lat nomenclator, fr nomenclateur] 1 sn Listă de cuvinte alcătuită după anumite criterii și de obicei în ordine alfabetică. 2 sn (Spc) Listă care cuprinde o nomenclatură (1). 3 sn (Spc) Listă care desemnează profesii, ocupații, funcții, posturi deținute de cineva într-un domeniu de activitate, într-o întreprindere sau instituție etc., organizată metodic. 4 sn Material, marfă, produs etc. prevăzut, înscris într-un nomenclator (1). 5 sm (Înv) Persoană care se ocupă de nomenclatura (1) unui domeniu al științei sau tehnicii.

NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator.

NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. 1. Listă care cuprinde nomenclatura dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, produse etc. clasificate conform unui anumit criteriu. Nomenclator de materii prime. Nomenclator de utilaj.

NOMENCLATOR s.n. 1. Listă care conține nomenclatura unui domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, de utilaje etc. organizată după anumite criterii. [Cf. fr. nomenclateur].

NOMENCLATOR s. n. carte, broșură, listă care conține nomenclatura unui domeniu. (< fr. nomenclateur, lat. nomenclator)

NOMENCLATOR ~oare n. Listă sau culegere care cuprinde nomenclatura unui domeniu de activitate, sistematizată după anumite criterii. /<fr. nomenclateur, lat. nomenclator

* nomenclatór m. (lat. nomenclator, d. nomen, nume, și * calare, clamare, a striga). Rob care la Romanĭ îĭ întovărășea pe ceĭ ce solicitaŭ funțiunile marĭ și cărora le spuneaŭ numele cetățenilor și pe care aveaŭ interes să-ĭ salute. Care se ocupă de nomenclatura uneĭ științe, uneĭ arte.

nomenclator s. n., pl. nomenclatoare

nomenclator s. n., pl. nomenclatoare

nomenclator s. n., pl. nomenclatoare

NOMENCLATOR s. n., s. m. 1. s. n. Listă de cuvinte alcătuită după anumite criterii și de obicei în ordine alfabetică; (în special) listă care cuprinde o nomenclatură (1) sau care desemnează profesii, ocupații, funcții, posturi deținute de cineva într-un domeniu de activitate, într-o întreprindere sau instituție etc., organizată metodic. Dacă un lexicon ca acesta nu să poate zice lexiconu întru noima adevărată, ci mai vîrtos nomenclator, fiindcă ar arăta săngur cuvintele fără a tălmăci osăbitele noime, BUDAI-deleanu, LEX. I, 23 r, cf. I. GOLESCU, C., LM, BARCIANU. Execută programul de producție, ...desene de execuție, nomenclatorul cu repere al fabricatelor, nomenclatorul de materiale. LEG. EC. PL. 203. A se include în nomenclatorul de specialiști pentru aspirantură titlul de „specialist in traduceri mecanizate”. L. ROM. 1959, nr. 3, 79. În nomenclatorul general al ocupațiilor au dobîndit un loc trainic ocupații majore ținînd de tehnica cea mai avansată. CF 1961, nr. 1, 124. Pentru diferitele trepte de planificare sau de urmărire statistică se folosesc nomenclatoare de producție corespunzătoare scopului urmărit. DER III, 529. ♦ Material, marfă, produs prevăzut, înscris într-un nomenclator (1). Lărgirea nomenclatorului de mărfuri... asigură sporirea continuă a volumului schimburilor comerciale externe, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 837. 2. s. m. (Învechit) Persoană care se ocupă de nomenclatura (1) unui domeniu al științei sau tehnicii (PROT.-POP., n. D., LM); persoană care întocmește o nomenclatură (PONTBRIANT, D., BARCIANU). – pl.: (1) nomenclatoare, (2) nomenclatori. – Din lat. nomenclator, fr. nomenclateur.