5 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu condițiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-ĭ datora nimic.

2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ).

1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot.

Intrare: chit (adv.)
chit1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • chit
Intrare: chit (balenă)
chit3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chiți
  • chiții
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chiți
  • chiților
vocativ singular
plural
Intrare: chit (mantou)
chit4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chite
  • chitele
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chite
  • chitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chit (pastă)
chit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chituri
  • chiturile
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chituri
  • chiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiț
chiț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • chiț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)