5 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot.

2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ).

3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu condițiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-ĭ datora nimic.

Intrare: chit (adv.)
chit1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • chit
Intrare: chit (balenă)
chit3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chiți
  • chiții
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chiți
  • chiților
vocativ singular
plural
Intrare: chit (mantou)
chit4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chite
  • chitele
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chite
  • chitelor
vocativ singular
plural
chitiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chităl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chit (pastă)
chit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chituri
  • chiturile
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chituri
  • chiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiț
chiț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • chiț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)