5 intrări
3 definiții
Explicative DEX
1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot.
2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu condițiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-ĭ datora nimic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: chit (balenă)
chit3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: chit (mantou)
chit4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chitiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chităl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chit (pastă)
chit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: chiț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)