2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

împuta v vz imputa

imputa [At: TETRAEV. (1574), 206 / V: (înv) îm~ / Pzi: imput, (rar) ~tez / E: lat imputo, fr imputer, it imputare] 1 vi (Reg; îf îm~) A socoti. 2 vi (Reg; pex; îf îm~) A regreta cheltuielile făcute pentru pomenirea morților. 3-4 vtri A (i se) reproșa cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile Si: a blama, a certa, a dojeni, a învinui, a mustra, a ocărî. 5 vr (Înv) A se certa. 6 vt (Fin) A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri. 7 (Fin) A trece (o sumă, o cheltuială, o datorie) în contul altei sume.

împota v vz împuta

Intrare: împuta
împuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: imputa
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imputa
  • imputare
  • imputat
  • imputatu‑
  • imputând
  • imputându‑
singular plural
  • impu
  • imputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imput
(să)
  • imput
  • imputam
  • imputai
  • imputasem
a II-a (tu)
  • impuți
(să)
  • impuți
  • imputai
  • imputași
  • imputaseși
a III-a (el, ea)
  • impu
(să)
  • impute
  • imputa
  • impută
  • imputase
plural I (noi)
  • imputăm
(să)
  • imputăm
  • imputam
  • imputarăm
  • imputaserăm
  • imputasem
a II-a (voi)
  • imputați
(să)
  • imputați
  • imputați
  • imputarăți
  • imputaserăți
  • imputaseți
a III-a (ei, ele)
  • impu
(să)
  • impute
  • imputau
  • imputa
  • imputaseră
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împuta
  • ‑mputa
  • împutare
  • ‑mputare
  • împutat
  • ‑mputat
  • împutatu‑
  • ‑mputatu‑
  • împutând
  • ‑mputând
  • împutându‑
  • ‑mputându‑
singular plural
  • împu
  • ‑mpu
  • împutați
  • ‑mputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împut
  • ‑mput
(să)
  • împut
  • ‑mput
  • împutam
  • ‑mputam
  • împutai
  • ‑mputai
  • împutasem
  • ‑mputasem
a II-a (tu)
  • împuți
  • ‑mpuți
(să)
  • împuți
  • ‑mpuți
  • împutai
  • ‑mputai
  • împutași
  • ‑mputași
  • împutaseși
  • ‑mputaseși
a III-a (el, ea)
  • împu
  • ‑mpu
(să)
  • împute
  • ‑mpute
  • împuta
  • ‑mputa
  • împută
  • ‑mpută
  • împutase
  • ‑mputase
plural I (noi)
  • împutăm
  • ‑mputăm
(să)
  • împutăm
  • ‑mputăm
  • împutam
  • ‑mputam
  • împutarăm
  • ‑mputarăm
  • împutaserăm
  • ‑mputaserăm
  • împutasem
  • ‑mputasem
a II-a (voi)
  • împutați
  • ‑mputați
(să)
  • împutați
  • ‑mputați
  • împutați
  • ‑mputați
  • împutarăți
  • ‑mputarăți
  • împutaserăți
  • ‑mputaserăți
  • împutaseți
  • ‑mputaseți
a III-a (ei, ele)
  • împu
  • ‑mpu
(să)
  • împute
  • ‑mpute
  • împutau
  • ‑mputau
  • împuta
  • ‑mputa
  • împutaseră
  • ‑mputaseră
împota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)