zglobie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 43/13 / Pl: ~ii / E: zglobiu + -ie] (Înv) Zbenguială (1).

zglobiu, ~ie a [At: PRAV. 71 / V: (îrg) zlobiu, (înv) ~iv, zlobiv, (reg) ~ogiv, globiu / A și: (reg) zglobiu / Pl: ~ii / E: slv зълобивъ] 1 (Înv) Impulsiv. 2 (Înv) Irascibil. 3 (Înv) Răutăcios. 4 (Îrg) Prostănac. 5 (Pex) Nebun. 6-7 (D. oameni sau sufletul, firea lor) Zvăpăiat (1-2). 8 (Pex) Ușuratic. 9 Care exprimă, care denotă entuziasm, vioiciune. 10 (D. ființe; pex d. corpul sau părți ale corpului lor) Care se mișcă repede și cu ușurință Si: ager (1), agil (1), grăbit (3), iute, pripit, repede, (liv) veloce, (îrg) pripelnic, (reg) schitaci¹, sculăreț (1). 11 (Pex) Care saltă (1). 12 (Pex) Care se deplasează în salturi Si: săltăreț (1), sprinten (1), vioi, (rar) săltător (1). 13 (D. mișcări, acțiuni etc.) Care se caracterizează prin repeziciune și ușurință Si: iute, sprinten (2), vioi, săltat² (1), săltăreț (2). 14 (D. dansuri) Cu un ritm vioi.

zglobiv, ~ă a vz zglobiu

zlobiu, ~ie a vz zglobiu

zlobiv, ~ă a vz zglobiu