zglobie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 43/13 / Pl: ~ii / E: zglobiu + -ie] (Înv) Zbenguială (1).

zglobiu, -ie adj. 1 (despre oameni) Care este vioi, sprinten, zburdalnic. Veniră fetele zglobii și de dincolo, ca să le privească (CA. PETR.). ♦ (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, care denotă entuziasm, vioiciune. Petrecerile zglobii ale pagilor (HEL.). 2 (despre ființe, ext., despre corpul lor, despre părți ale corpului lor) Care se mișcă repede și cu ușurință; agil, iute. Fluturul... își luă zglobiu zborul (GÎRL.). ♦ Ext. Care saltă, care face salturi sau se deplasează în salturi. Zglobiu, peștele făcu cîteva salturi în aer (CHIRIȚ.). 3 (despre mișcări, acțiuni etc) Care are un ritm vioi, săltăreț, vesel. Iată-le-ntr-un joc zglobiu (COȘB.). 4 (înv.; despre oameni) Care este impulsiv, irascibil, răutăcios. 5 (înv., reg) Care este prostănac. ♦ Ext. Care este nebun. • pl. -ii. și (înv., reg.) zlobiu, -ie, (înv.) zglobiv, -ă, adj. /<sl. veche зълобнвъ.