zacon² sn [At: N. COSTIN, L. 203 / V: zăc~, zec~, zoc~ / Pl: ~oane / E: srb zakon] (Ban; Trs) Datină (2).

zacon¹ sn [At: PRAV. 275 / V: zăc~, zeic~ / Pl: ~oane și (reg) zăconuri / E: slv законъ] 1-2 (Îrg) (Capitol de) lege. 3 (Îrg; pex) Poruncă. 4 (Reg) Oră fixă. 5 (Reg) Sfârșit¹ (1). 6 (Reg) Chin (1).

zacon³ sn [At: N. COSTIN, L. I A, 11/10 / V: zăc~, zec~ / Pl: ~oane / E: pn zakon] (Înv) 1 Ordin militar de călugări. 2 Organizație de cavaleri sau similară cavalerilor.

zăcon¹ sn vz zacon¹

zăcon² sn vz zacon²

zăcon³ sn vz zacon³

zecon¹ sn vz zacon²

zecon² sn vz zacon³

zeicon sn vz zacon¹

zocon sn vz zacon²