6 intrări
23 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tic1 sn, i [At: ALR I, 353/934 / V: (reg) tichi / E: fo] (Rep) 1-2 (Cuvânt care) redă sunetul ritmic al ceasornicului Si: tic-tac (1-2). 3-4 (Cuvânt care) redă bătăile inimii Si: tic-tac (3-4). 5-6 (Reg) Ting (1-2).
tic2 sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: fr tic, ger Tick] 1 (Șîs ~ nervos) Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau a mai multor mușchi. 2 (Îs) ~ul ursului Mișcare nervoasă, de legănare a corpului sau a capului, pe care o deprind animalele sălbatice aflate în captivitate, uneori și caii. 3 (Iuz; îs) ~ dureros al feței Nevralgie facială. 4 Deprindere (neplăcută, ridicolă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient Si: manie, obicei, tabiet. 5 (Șîs ~ verbal) Obicei (caracteristic unor persoane) de a repeta, involuntar, anumite cuvinte în cursul vorbirii. 6 Clișeu literar Si: șablon.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tic3 sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) tioc, tiuc / Pl: ~uri / E: pbl fo] 1 (Trs; Ban) Ciocul găinii. 2 (Olt; Trs) Râtul porcului. 3 (Îe) A-i da (cuiva) peste ~ A repezi pe cineva pentru un gest (o faptă etc.) nepermis(ă). 4 (Olt; Trs; pan) Partea de dinainte, încovoiată în sus, a tălpilor săniei. 5 (Reg; pan) Vârful opincii. 6 (Reg; pan) Fiecare dintre cele două capete ale părții metalice la târnăcop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tic4 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: ns cf butic] 1 (Trs) Putină pentru păstrat brânza. 2 (Reg) Oală în care se păstrează laptele sau brânza. 3 (Reg) Putinei. 4 (Reg) Cutie de lemn Si: lădiță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tic-tac sn, i [At: POLIZU / V: (reg) tica-~, tica-taca, ~-toc / S și: tictac / E: fo cf fr tic-tac, ger Tick-tack] 1-4 Tic1 (1-4). 5-6 (Cuvânt care) redă loviturile ritmice într-un corp tare etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tic-toc sn, i vz tic-tac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tica-tac sn, i vz tic-tac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tica-taca sn, i vz tic-tac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tichi2 sn, i vz tic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tichi1 s [At: LM 30 / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg) Ichi. 2 (Olt; îe) A pune ~u A rupe orice relație cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tioc1 sn vz tic3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiuc2 sn vz tic3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țâc2 i, sn vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâc4 sn vz țic3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâc5 sn vz țic4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâcă1 sf vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâcă2 sf vz țic3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țic1 [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (3-11) țică (Pl: țici) sf, (2-9) țâc i, sn, țâcă (Pl: țâci) sf, (2) țig i / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul produs prin ciocnirea a două obiecte (de lemn, de metal etc.). 2 i (Rep) Cuvânt care redă strigătul specific al unor păsări. 3 sn (Reg; șîcs de-a ~ul, de-a mingea-n ~) Joc cu mingea între patru, șase sau opt jucători, în care cel aflat „la bătaie” lovește mingea cu un băț, încercând să o trimită cât mai departe de cel aflat „la prindere”, pentru a avea timp să pună piciorul într-o gropiță făcută în pământ Si: (reg) de-a ciocota. 4 sn (Reg) Lovirea mingii cu bățul la țic (3). 5 sn (Reg) Lovirea prin încrucișare, a bețelor la țic (3). 6 sn (Reg; d. jucătorii „de la bătaie”; îe) A da (sau a bate) ~ (sau ~ul, ~ă, ~a) A-și lovi bețele unul de altul prin încrucișare. 7 sn (Reg; îf țâc) Băț scurt, ascuțit la un capăt, folosit la țic (3). 8 sn (Reg; îaf) Minge. 9 sn (Reg; îaf) Țurcă1 (1). 10 sf (Orn; Trs; îf țâcă) Ciocănitoare (Dryobates maior). 11 sf (Orn; reg; îaf) Bibilică (Numida meleagris).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țic3 [At: VICIU, GL. / V: țâc sn, țâcă sf / E: ns cf țic1] 1-2 sn (Trs; Mol; de obicei precedat de „un” și udp „de” care arată felul) Cantitate, măsură etc. (foarte) mică Si: fărâmă, pic1. 3-4 sn (Îf; țâc, țâcă; îe) O țâcă (sau un țâc) de ... Se spune despre ceva (foarte) mic. 5 sn (Îf țâcă; îe) Pe țâcă pe nimică Foarte des. 6 av (Reg; îf țâc) Deloc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țic4 sn [At: L. ROM. 1975, 216 / V: țâc sn, (Dob) țigă sf / Pl: ~uri / E: ns cf ciucă „măgură”] 1 (Trs; Dob) Ridicătură de teren. 2 (Trs; Dob) Vârf de deal ușor rotunjit. 3 (Trs; Dob) Muchie de deal. 4 (Trs; Dob) Deal mic. 5-6 (Trs; Dob) Pantă (foarte) abruptă. 7 (Trs; Dob) Loc prăpăstios. 8 (Atm; Trs) Vârf cărnos. 9 (Atm; Trs) Excrescență mică Si: umflătură. 10 (Reg; îs) Țâcul gâtului Uvulă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țică3 sf vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țig i vz țic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigă2 sf vz țic4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |