O definiție pentru Tic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TIC, var. la subst. tătic. (com. Cristurean), cf. și ipoc., act. Ticu < Constantin (Partea I) și Dimitrie (ib.) 1. Ticul (17 B II 101); -escu. 2. Ticuță, V. (An Pl 134). 3. Ticab (16 B VI 159); Tică fam. act. 4. Tican; – M. 5. + -aș, -an: Ticășan (16 B VI 374). 6. Ticea, olt. (16 B V 55). 7. Ticiul (17 B III 444). 8. + -șa: Ticșa vătaf (16 B IV 289). 9. Ticșul (17 B II 81). 10. Tichilești s. 11. Tic/u, -oș, -ușul ss. 12. Cf. Techeci, M., mold., act., cu e < i fon. mold., v. și Tigheci.

Intrare: Tic
nume propriu (I3)
  • Tic