3 intrări
5 definiții

Explicative DEX

surgunit, a vz surghiunit

surghini v vz surghiuni

surghiuni [At: NECULCE, L. 91 / V: (rar) ~iri, (îrg) ~guni / Pzi: ~nesc / E: surghiun] 1 vt (Îvp; c.i. oameni) A exila (4). 2 vt (Pex) A deporta. 3 vr A (se) izola. 4 vt (Îvp; fig; c.i. ființe, creații ale lor etc.) A alunga (5). 5 vt (Îvr) A interzice.

surghiunit, [At: IST. Ț. R. 123 / V: (înv) ~gunit / Pl: ~iți, ~e / E: surghiuni] 1-2 a, smf Exilat (3-4). 3-4 a, smf (Pex) Deportat2 (1-2). 5 a (Fig) Alungat2 (3).

surguni v vz surghiuni

Intrare: surghiuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surghiuni
  • surghiunire
  • surghiunit
  • surghiunitu‑
  • surghiunind
  • surghiunindu‑
singular plural
  • surghiunește
  • surghiuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunesc
  • surghiuneam
  • surghiunii
  • surghiunisem
a II-a (tu)
  • surghiunești
(să)
  • surghiunești
  • surghiuneai
  • surghiuniși
  • surghiuniseși
a III-a (el, ea)
  • surghiunește
(să)
  • surghiunească
  • surghiunea
  • surghiuni
  • surghiunise
plural I (noi)
  • surghiunim
(să)
  • surghiunim
  • surghiuneam
  • surghiunirăm
  • surghiuniserăm
  • surghiunisem
a II-a (voi)
  • surghiuniți
(să)
  • surghiuniți
  • surghiuneați
  • surghiunirăți
  • surghiuniserăți
  • surghiuniseți
a III-a (ei, ele)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunească
  • surghiuneau
  • surghiuni
  • surghiuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surguni
  • surgunire
  • surgunit
  • surgunitu‑
  • surgunind
  • surgunindu‑
singular plural
  • surgunește
  • surguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surgunesc
(să)
  • surgunesc
  • surguneam
  • surgunii
  • surgunisem
a II-a (tu)
  • surgunești
(să)
  • surgunești
  • surguneai
  • surguniși
  • surguniseși
a III-a (el, ea)
  • surgunește
(să)
  • surgunească
  • surgunea
  • surguni
  • surgunise
plural I (noi)
  • surgunim
(să)
  • surgunim
  • surguneam
  • surgunirăm
  • surguniserăm
  • surgunisem
a II-a (voi)
  • surguniți
(să)
  • surguniți
  • surguneați
  • surgunirăți
  • surguniserăți
  • surguniseți
a III-a (ei, ele)
  • surgunesc
(să)
  • surgunească
  • surguneau
  • surguni
  • surguniseră
surghini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: surghiunit (adj.)
surghiunit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
  • surghiuni
  • surghiunita
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
  • surghiunite
  • surghiunitele
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
  • surghiunite
  • surghiunitei
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
  • surghiunite
  • surghiunitelor
vocativ singular
plural
surgunit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgunit
  • surgunitul
  • surguni
  • surgunita
plural
  • surguniți
  • surguniții
  • surgunite
  • surgunitele
genitiv-dativ singular
  • surgunit
  • surgunitului
  • surgunite
  • surgunitei
plural
  • surguniți
  • surguniților
  • surgunite
  • surgunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: surghiunit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
vocativ singular
  • surghiunitule
  • surghiunite
plural
  • surghiuniților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgunit
  • surgunitul
  • surgunitu‑
plural
  • surguniți
  • surguniții
genitiv-dativ singular
  • surgunit
  • surgunitului
plural
  • surguniți
  • surguniților
vocativ singular
  • surgunitule
  • surgunite
plural
  • surguniților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)