pustiere sf vz pustiire

pustăni v vz pustii¹

pustâi v vz pustii¹

pustâni v vz pustii¹

pusteire sf vz pustiire

pustia v vz pustii

pustii¹ [At: PALIA (1581), 199/14 / V: (reg) ~tăni, ~tâi, ~tâni, (îvp; cscj) ~ia, (înv) ~ini / Pzi: ~tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate, așezări umane) A lăsa pustiu (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A prăpădi (1). 4 vt (Îvr) A omorî. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A stârpi. 6 vr (Înv; d. locuri cultivate) A se părăgini. 7-8 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (Îvr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (Îrg; c. i. oameni, așezări omenești) A părăsi. 11 vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; îe) A se ~tâni în ha lume A deceda.

pustiire sf [At: CORESI, EV. 459 / V: (îvr) ~teire, (înv) ~tiere / Pl: ~ri / E: pustii¹] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit¹ (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (Îvr) Moarte a ființelor. 4 (Îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit¹ (2). 6 (Înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit¹ (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit¹ (4). 8 (Înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit¹ (5). 9 (Îvr) Părăsire a așezărilor omenești Si: pustiit¹ (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit¹ (7). 11 (Ccr; prc) Deșert (23).

pustini v vz pustii¹