poprea sf vz popreală

popreală sf [At: (a. 1692) BUL. COM. IST. IV, 219 / V: (pop) poprea, (reg) propea, prope~, proprea / Pl: ~eli, ~ele / E: popri + -eală] 1 (Îrg) Interdicție. 2 (Îrg) Dificultate pe care o are de întâmpinat cineva. 3 (Îvp) Arest la domiciliu. 4 (Îvp; pex) Închisoare. 5 (Îvp; pex) Prevenție. 6 (Îvp; îe) A pune (la) ~ (pe cineva) A aresta. 7 (Îvp; îae) A ține închis. 8 (Îvp; îae) A ține în arest la domiciliu. 9 (Pop; îf propea, poprea) Proptea. 10 (Reg; îs) Propreaua gardului Om leneș. 11 (Reg; îas) Om urât. 12 (Reg) Fiecare dintre prăjinile, legate câte două cruciș la capete, care se așază în vârful clăii de fân astfel încât fânul din claie să nu fie luat de vânt.

popri [At: M. COSTIN, O. 298 / V: propi, pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Înv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva prin insistențe. 4 vt (Înv; udp „pentru”) A obliga să rămână pentru... 5 vt (Înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Îrg) A-și însuși bani sau bunuri. 8 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (Îrg; c. i. vehicule sau ființe în mișcare) A opri din mers. 11 vr (Înv; d. oameni; adesea însoțit de determinări locale) A se opri. 12 vt (Înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Îvr) A delimita.

propea¹ sf vz popreală

propi¹ v vz popri

proprea sf vz popreală

propri v vz popri