4 intrări
8 definiții

Explicative DEX

petea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de cuv. principal petea LauraGellner

betea[1] sf vz beteală

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

betea sf [At: ODOBESCU, S. III, 195 / V: pe~ / Pl: ~ele / E: ngr πετάλενογ] 1 Fir lung de metal auriu sau argintiu. 2 Podoabă din beteală (1) (pentru mirese). 3 (Bot; reg) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). 4 (Bot; îs) ~la-miresei Floare nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Mătasea porumbului.

petea sf vz beteală

petea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

peți vt(a) [At: ANON. CAR. / Pzi: esc / E: ml petere] 1-2 (C. i. persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor fetei. 3 (Reg; c. i. afaceri, tranzacții) A intermedia.

pitea2[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pitea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
Intrare: petea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petea
  • peteaua
plural
  • petele
  • petelele
genitiv-dativ singular
  • petele
  • petelei
plural
  • petele
  • petelelor
vocativ singular
plural
Intrare: beteală
beteală1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betea
  • beteala
plural
  • beteli
  • betelile
genitiv-dativ singular
  • beteli
  • betelii
plural
  • beteli
  • betelilor
vocativ singular
plural
beteală2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betea
  • beteala
plural
  • betele
  • betelele
genitiv-dativ singular
  • betele
  • betelei
plural
  • betele
  • betelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petea
  • peteala
plural
genitiv-dativ singular
  • peteli
  • petelii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petea
  • peteaua
plural
  • petele
  • petelele
genitiv-dativ singular
  • petele
  • petelei
plural
  • petele
  • petelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Pețea
Pețea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: peți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peți
  • pețire
  • pețit
  • pețitu‑
  • pețind
  • pețindu‑
singular plural
  • pețește
  • pețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pețesc
(să)
  • pețesc
  • pețeam
  • peții
  • pețisem
a II-a (tu)
  • pețești
(să)
  • pețești
  • pețeai
  • pețiși
  • pețiseși
a III-a (el, ea)
  • pețește
(să)
  • pețească
  • pețea
  • peți
  • pețise
plural I (noi)
  • pețim
(să)
  • pețim
  • pețeam
  • pețirăm
  • pețiserăm
  • pețisem
a II-a (voi)
  • pețiți
(să)
  • pețiți
  • pețeați
  • pețirăți
  • pețiserăți
  • pețiseți
a III-a (ei, ele)
  • pețesc
(să)
  • pețească
  • pețeau
  • peți
  • pețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „petea” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5