ochiți smp [At: MARIAN, Î. 353 / E: ochi¹ + -iț] 1-2 (Trs; Mun; șhp) Ochișor (1-2).

ochea v vz ochi²

ochi² [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ochea / Pzi: ochesc / E: ochi¹] 1 vt A distinge cu privirea Si: a observa, a zări. 2 vi A privi. 3 vt A urmări cu privirea pe cineva dintr-un grup, cu o anumită intenție. 4 vt A remarca dintr-un grup mai mare un obiect, pentru a și-l însuși sau a se folosi de el. 5 vt A cerceta insistent cu privirea pe cineva sau ceva Si: a scruta. 6 (Înv) vi A face cuiva semn cu ochiul. 7 vi A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta Si: a ținti. 8 vt A ținti un obiectiv cu o armă. 9 vt A lovi ținta. 10 vi (Reg) A picoti de somn Si: a moțăi, (reg) a miji. 11 vru (Mol; Trs; d. zăpadă) A se topi treptat, scoțând la iveală pete de pământ sau de verdeață. 12 vru (Reg; d. cer) A se însenina parțial Si: (îvp) a se răzbuna. 13 vi (Reg; d. fenomene naturale) A apărea. 14 vru (D. caș, aluat etc.) A face găuri. Si: a dospi.

ochit², ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: ochi²] 1 Observat. 2 Privit. 3 Urmărit. 4 Remarcat. 5 Scrutat. 6 Cercetat rapid, sumar. 7 Țintit cu arma. 8 (D. ținte) Lovit. 9 (Reg; d. zăpadă) Topită pe alocuri. 10 (Reg; d. cer) Înseninat. 11 (Reg; d. fenomene naturale) Apărut. 12 (Reg; d. caș, aluat etc.) Dospit.