3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

mucenici vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~cesc / E: mucenic2] (Rar) A martiriza (1).

măcenic, ~ă smf vz mucenic

măcinec, ~ă smf vz mucenic

măcinic2, ~ă smf vz mucenic

mâcenic, ~ă smf vz mucenic2

mocenic, ~ă smf vz mucenic2

mocinic, ~ă smf vz mucenic2

mucenic1 sm [At: MARIAN, S. R. II, 161 / V: (reg) măce~, măcin~ / Pl: ~ici / E: cf rs dal мучник] (Pop; lpl) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie Si: (reg), bradoș, brăduleț, brânduș, sfințișor.

mucenic2 [At: PSALT. 333 / V: (îrg) măce~, măcinec, măcinic, (înv) mâce~, (reg) moce~, mocinic, ~cin~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv мученикъ, rs мученик] 1 smf Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare și moartea, apărând ideile creștinismului Si: martir2. 2 smf (Pgn) Persoană care a îndurat chinuri îngrozitoare sau și-a sacrificat viața pentru ideile, convingerile sale. 3 smf Persoană supusă la chinuri morale sau fizice. 4 smf Om asuprit, împilat. 5 smp (Șîs ziua de ~i) Sărbătoare creștină, la 9 martie, în care se prăznuiesc 40 de mucenici2 (1) și de care sunt legate diferite datini.

mucinic, ~ă smf vz mucenic2

Intrare: mucenici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucenici
  • mucenicire
  • mucenicit
  • mucenicitu‑
  • mucenicind
  • mucenicindu‑
singular plural
  • mucenicește
  • muceniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mucenicesc
(să)
  • mucenicesc
  • muceniceam
  • mucenicii
  • mucenicisem
a II-a (tu)
  • mucenicești
(să)
  • mucenicești
  • muceniceai
  • muceniciși
  • muceniciseși
a III-a (el, ea)
  • mucenicește
(să)
  • mucenicească
  • mucenicea
  • mucenici
  • mucenicise
plural I (noi)
  • mucenicim
(să)
  • mucenicim
  • muceniceam
  • mucenicirăm
  • muceniciserăm
  • mucenicisem
a II-a (voi)
  • muceniciți
(să)
  • muceniciți
  • muceniceați
  • mucenicirăți
  • muceniciserăți
  • muceniciseți
a III-a (ei, ele)
  • mucenicesc
(să)
  • mucenicească
  • muceniceau
  • mucenici
  • muceniciseră
Intrare: mucenic (colac)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucenic
  • mucenicul
  • mucenicu‑
plural
  • mucenici
  • mucenicii
genitiv-dativ singular
  • mucenic
  • mucenicului
plural
  • mucenici
  • mucenicilor
vocativ singular
plural
Intrare: mucenic (martir)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucenic
  • mucenicul
  • mucenicu‑
plural
  • mucenici
  • mucenicii
genitiv-dativ singular
  • mucenic
  • mucenicului
plural
  • mucenici
  • mucenicilor
vocativ singular
plural
măcenic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mucinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mocinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mocenic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mâcenic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măcinec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)