mucenic² [At: PSALT. 333 / V: (îrg) măce~, măcinec, măcinic, (înv) mâce~, (reg) moce~, mocinic, ~cin~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv мученикъ, rs мученик] 1 smf Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare și moartea, apărând ideile creștinismului Si: martir². 2 smf (Pgn) Persoană care a îndurat chinuri îngrozitoare sau și-a sacrificat viața pentru ideile, convingerile sale. 3 smf Persoană supusă la chinuri morale sau fizice. 4 smf Om asuprit, împilat. 5 smp (Șîs ziua de ~i) Sărbătoare creștină, la 9 martie, în care se prăznuiesc 40 de mucenici² (1) și de care sunt legate diferite datini.