3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

lucrat1 sn [At: F. N. 40 / Pl: (rar) ~uri / E: lucra] (Rar) 1 Lucrare (1). 2 Cultivare. 3 Îngrijire.

lucrat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 185/2 / Pl: ~ați, ~e / E: lucra] 1 (D. pământ) Muncit pentru a da roade Si: cultivat. 2 (D. un lucru) Confecționat. 3 (Pex) Efectuat cu mâna Si: brodat, cusut. 4 (Înv) Tradus. 5 Prefăcut dintr-un material brut, în ceva cu altă formă și folositor. 6 Asupra căruia s-a exercitat o influență Si: cultivat. 7 (Înv) Convertit. 8 (Înv) Învestit cu toate formele legale Si: valabil.

lucla v vz lucra

lucra [At: CORESI, EV. 317/25 / V: (pop) ~cla / Pzi: ~rez, (îrg) lucru / E: ml lucro, -are] 1 vt (Înv) A câștiga în urma prestării unei munci Si: a câștiga, a dobândi, (înv) a agonisi, a obține. 2 vt (Înv) A procura. 3 (Înv) vrp A se produce. 4 (Înv) vi(a) A avea un efect binefăcător. 5 vi(a) (Rar; udp „asupra”) A avea o anumită influență. 6-7 vit(a) A depune eforturi, cu un anumit scop Si: a munci, a trebălui. 8 vt A munci pământul, via etc. pentru a culege roade Vz cultiva. 9 vrp A exploata un teren, o mină. 10 vt A confecționa un lucru, un obiect. 11-12 vtrp A (se) da unui material brut (piele, metal, plantă) o formă nouă, făcând din el un obiect oarecare Si: a (se) prelucra. 13 vt (Înv) A obișnui pe cineva cu ceva. 14 vt (Înv) A traduce. 15 vt (Rar) A practica o meserie. 16 vi(a) (Înv) A munci pentru un stăpân Si: (înv) a șerbi. 17 vt A dezvolta o activitate într-un domeniu oarecare Si: a activa, a face. 18 vt (Construit cu un adverb, cu o locuțiune sau prepoziție) A face. 19 vt (Îe) A nu avea ce ~ A face un lucru care trebuia sau putea fi evitat. 20 vrp (Înv) A lua măsurile necesare Si: a dispune. 21 vt (Bis; rar) A administra împărtășania. 22 vt (Înv) A pune în practică Si: a practica. 23 vt A complota împotriva cuiva Si: a unelti, a urzi. 24 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în foi de viță (sau pe la spate) A unelti împotriva cuiva cu multă șiretenie, fără ca cel vizat să simtă. 25 vr (Înv; ccd) A i se întâmpla un rău cuiva. 26 vrp (Înv) A avea loc ceva Si: a se petrece. 27 vt (Arg) A fura. 28 vi A funcționa. 29 vt A efectua o operație de lucru manual, cusut, brodat, tricotat. 30 vi (D. substanțe, medicamente) A-și face efectul. 31 vi (Pex) A fi eficace. 32 vi A fi în mișcare, în acțiune. 33 vr (Înv) A se împlini.

Intrare: lucrat (adj.)
lucrat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: lu-crat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrat
  • lucratul
  • lucratu‑
  • lucra
  • lucrata
plural
  • lucrați
  • lucrații
  • lucrate
  • lucratele
genitiv-dativ singular
  • lucrat
  • lucratului
  • lucrate
  • lucratei
plural
  • lucrați
  • lucraților
  • lucrate
  • lucratelor
vocativ singular
plural
Intrare: lucrat (s.n.)
  • silabație: lu-crat info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrat
  • lucratul
  • lucratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lucrat
  • lucratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lucra
lucra1 (1 -ez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: lu-cra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lucra
  • lucrare
  • lucrat
  • lucratu‑
  • lucrând
  • lucrându‑
singular plural
  • lucrea
  • lucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lucrez
(să)
  • lucrez
  • lucram
  • lucrai
  • lucrasem
a II-a (tu)
  • lucrezi
(să)
  • lucrezi
  • lucrai
  • lucrași
  • lucraseși
a III-a (el, ea)
  • lucrea
(să)
  • lucreze
  • lucra
  • lucră
  • lucrase
plural I (noi)
  • lucrăm
(să)
  • lucrăm
  • lucram
  • lucrarăm
  • lucraserăm
  • lucrasem
a II-a (voi)
  • lucrați
(să)
  • lucrați
  • lucrați
  • lucrarăți
  • lucraserăți
  • lucraseți
a III-a (ei, ele)
  • lucrea
(să)
  • lucreze
  • lucrau
  • lucra
  • lucraseră
lucra2 (1 -u) verb grupa I conjugarea I
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lucra
  • lucrare
  • lucrat
  • lucratu‑
  • lucrând
  • lucrându‑
singular plural
  • lucră
  • lucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lucru
(să)
  • lucru
  • lucram
  • lucrai
  • lucrasem
a II-a (tu)
  • lucri
(să)
  • lucri
  • lucrai
  • lucrași
  • lucraseși
a III-a (el, ea)
  • lucră
(să)
  • lucre
  • lucra
  • lucră
  • lucrase
plural I (noi)
  • lucrăm
(să)
  • lucrăm
  • lucram
  • lucrarăm
  • lucraserăm
  • lucrasem
a II-a (voi)
  • lucrați
(să)
  • lucrați
  • lucrați
  • lucrarăți
  • lucraserăți
  • lucraseți
a III-a (ei, ele)
  • lucră
(să)
  • lucre
  • lucrau
  • lucra
  • lucraseră
lucla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)