2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

izbit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: izbi] 1-15 Izbire (1-7, 9-16). 16 (Fig) Pedepsire. 17 (Înv) Atac.

izbit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 54 / Pl: ~iți, ~e / E: izbi] 1 Care este lovit puternic de ceva sau de cineva. 2 Care este repezit violent în ceva sau în cineva. 3 Trântit la pământ. 4-5 (D. pereți) Care este (văruit sau) lipit cu lut. 6 (Înv) Trăsnit2. 7 (Fig; d. oameni) Care este lovit de lumină drept în față sau în ochi. 8 (Fig) Afectat puternic de necazuri mari și neașteptate. 9 Care se lovește puternic de un obiect. 10 Care se zbate. 11 (Înv) Atacat. 12 (Înv) Pedepsit2. 13 (Fig; d. oameni) Impresionat de ceva sau de către cineva Si: frapat, surprins.

izbi [At: PSALT. (1651), 175 / V: izghi / Pzi: ~besc / E: vsl изƃити] 1-2 vtr A (se) lovi cu putere. 3 vt(a) A lovi tare cu piciorul. 4 vt(a) A trânti. 5 vr (D. inimă) A bate cu putere. 6 vr A se lovi cu pumnii în piept din desperare. 7 vt (Îrg; c. i. pereți) A vărui. 8 vt (Îrg; c. i. pereți) A lipi cu pământ. 9 vt (Înv; îlv) A ~ cu foc A trăsni. 10 vt (Fig; d. lumină) A străluci puternic. 11 vt (Fig; d. lumină) A cădea drept în fața cuiva. 12 vt (Fig; d. nenorociri, necazuri) A apărea pe neașteptate și a lovi cumplit. 13 vt (Fig; d. cuvinte, fapte) A-și atinge scopul. 14 vr A se lovi cu putere de un obiect. 15 vr A se zbate. 16 vr A se arunca în toate părțile. 17 vt(a) A ataca. 18 vt (D. proiectile) A atinge ținta. 19 vt (Înv) A pedepsi. 20 vt (Înv) A bate. 21 vt (Fig) A impresiona puternic Si: a frapa. 22 vt (Îrg; îlv) A ~ în trecere A întrece. 23 vr (Pop) A semăna cuiva. corectat(ă)

Intrare: izbit
izbit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbit
  • izbitul
  • izbitu‑
  • izbi
  • izbita
plural
  • izbiți
  • izbiții
  • izbite
  • izbitele
genitiv-dativ singular
  • izbit
  • izbitului
  • izbite
  • izbitei
plural
  • izbiți
  • izbiților
  • izbite
  • izbitelor
vocativ singular
plural
Intrare: izbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izbi
  • izbire
  • izbit
  • izbitu‑
  • izbind
  • izbindu‑
singular plural
  • izbește
  • izbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izbesc
(să)
  • izbesc
  • izbeam
  • izbii
  • izbisem
a II-a (tu)
  • izbești
(să)
  • izbești
  • izbeai
  • izbiși
  • izbiseși
a III-a (el, ea)
  • izbește
(să)
  • izbească
  • izbea
  • izbi
  • izbise
plural I (noi)
  • izbim
(să)
  • izbim
  • izbeam
  • izbirăm
  • izbiserăm
  • izbisem
a II-a (voi)
  • izbiți
(să)
  • izbiți
  • izbeați
  • izbirăți
  • izbiserăți
  • izbiseți
a III-a (ei, ele)
  • izbesc
(să)
  • izbească
  • izbeau
  • izbi
  • izbiseră
izghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)