izbit², ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 54 / Pl: ~iți, ~e / E: izbi] 1 Care este lovit puternic de ceva sau de cineva. 2 Care este repezit violent în ceva sau în cineva. 3 Trântit la pământ. 4-5 (D. pereți) Care este (văruit sau) lipit cu lut. 6 (Înv) Trăsnit². 7 (Fig; d. oameni) Care este lovit de lumină drept în față sau în ochi. 8 (Fig) Afectat puternic de necazuri mari și neașteptate. 9 Care se lovește puternic de un obiect. 10 Care se zbate. 11 (Înv) Atacat. 12 (Înv) Pedepsit². 13 (Fig; d. oameni) Impresionat de ceva sau de către cineva Si: frapat, surprins.