giugiulit¹ sn [At: DELAVRANCEA, S. 5 / V: gug~, gugu~ / Pl: ~uri / E: giugiuli] 1-3 Giugiulire (1-3).

giugiulit², ~ă a [At: DA ms / V: gug~, gugu~ / Pl: ~iți, ~e / E: giugiuli] 1 Mângâiat. 2 Gudurat. 3 Împerecheat.

giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.

gugiuli v vz giugiuli

gugiulit¹ sn vz giugiulit¹

gugiulit², ~ă a vz giugiulit²

guguli¹ v vz giugiuli

gugulit¹ sn vz giugiulit¹

gugulit², ~ă a vz giugiulit²

guli v vz giugiuli

gulit¹ sn vz giugiulit¹

gulit², ~ă a vz giugiulit²