descheiere sf [At: MICU, L. 35 / V: (înv) ~chiiare / Pl: ~ri / E: descheia] 1 (Înv) Deschidere a gurii Si: descheiat¹ (1). 2 (Reg) Deschidere a unui obiect Si: descheiat¹ (2). 3 (Îvr) Descuiere. 4 Desfacere. 5 (Îvp) Dezmembrare. 6 (Îvp) Dezmorțire. 7 (D. nasturi) Scoatere din butonieră Si: descheiat¹ (7). 8 (D. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) Desfacere din nasturi, copci etc. Si: descheiat¹ (8). 9 (Reg) Dezbrăcare.

descheia [At: PSALT. HUR., 107^v/23 / V: ~schia, (reg) dăs~, desteia, deșteia / P: ~che-ia / Pzi: ~ei / E: ml disclavare] 1 vt (Înv) A deschide gura. 2 vt (Reg) A deschide un obiect. 3 vt (Îvr) A descuia. 4-5 vtr A (se) desface. 6-7 vtr (Îvp) A (se) dezmembra. 8 vr (Îvp) A se dezmorți. 9 vt (C.i. nasturi) A scoate din butonieră Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 vr (Reg; îf deșteia) A se dezbrăca. 12 vr (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) A se lărgi orificiul prin care ies ouăle.

deschia v vz descheia

deschiiare sf vz descheiere

deșcheia v vz descheia

deșteia v vz descheia