cotire sf [At: POLIZU / V: coți~ / Pl: ~ri / E: coti²] 1 (Înv) Atingere cu cotul² (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit¹ (11), cotit¹ (1), cotitură (1), încotare, încotat¹. 2 (Înv) Lovire cu cotul² (1) Si: coteală (2), (îrg) cotelire (12), (înv) cotelit.¹, cotit¹ (2), cotitură (2), încotare, încotat¹. 3 (Înv) Înaintare prin mulțime făcându-și loc cu coatele² (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit¹ (13), cotit¹ (3), cotitură (3), încotare, încotat¹. 4 (Înv) Atragere a atenției cuiva atingându-l cu cotul² (1) Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit¹ (14), cotit¹ (4), cotitură (4), încotare, încotat¹. 5 (Înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul² (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit¹ (15), cotit¹ (5), cotitură (5), încotare, încotat¹. 6 (Înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală, cotit¹ (6), cotitură (6), încotare, încotat¹. 7 (D. drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcției Si: coteală (7), cotigeală (1), cotigire (1), cotigit¹ (1), cotigitură (1), cotit¹ (7), cotitură (7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală, cotigeală (2), cotigire (2), cotigit¹ (2), cotigitură (2), cotit¹ (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală, cotigire (4), cotigit¹ (4), cotigitură (4), cotit¹ (11), cotitură (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: coteală(12), cotigeală (5), cotigire (5), cotigit¹ (5), cotigitură (5), cotit¹ (12), cotitură (12). 14 (Rar) Întoarcere a unui obiect într-o altă direcție Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire (6), cotigit (6), cotigitură (6), cotit¹ (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându- se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală (7), cotigire (7), cotigit¹ (7), cotigitură (7), cotit¹ (14), cotitură (14). 16 (Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8), cotigire (8), cotigit¹ (8), cotigitură (8), cotit¹ (15), cotitură. (15). 17 Cotărire (1). 18 (Îvr; pan) Batere. 19 (Îvr) Cotărire (2). 20 (Înv) Vârtej.

coti¹ i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.

coti² [At: ANON. CAR. / V: coți / Pzi: ~tesc / E: cot²] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul² (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul² (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele² (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul² (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul² (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări¹ (1) Cf cot² (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări¹ (2) Cf cot² (46).

coți v vz coti²

coțire sf vz cotire

cuti i vz coti¹

cutiu i vz coti¹