coperit², ~ă a vz acoperit²

coperit^1[1] sn vz acoperit¹

acoperi [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr, acoper, 3 ~peră, (reg) ~pere, (îrg) acoapere, Cj 3 ~pere / E: lat acco(o)perire] 1 vt (Înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C.i. obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiș unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleși. 5 vr (Îvr) A se umple. 6 vt (Îe) A ~ cheltuielile A face față cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 vt (Mil) A executa o acoperire (9).

acoperit², ~ă [At: (a. 1574) ap. HEM 210 / Pl: ~iți, ~e / E: acoperi] 1 a Care este învelit. 2 a (D. clădiri) Care are acoperiș (4). 3-4 a, av Tăinuit. 5-6 a, av (D. oameni; fig) Lipsit de sinceritate Si: fals, fățarnic, ipocrit, prefăcut. 7-8 a, av Ascuns.

acoperit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acoperi] 1-9 Acoperire (1-9)

coperi^[1] v vz acoperi

cuperi v vz coperi