COPERI (-per) = ACOPERI [lat. cooperīre].

coperì (poetic) a acoperi: vărsând văpaie lină ce lumea coperea AL. [Lat. COOPERIRE].

cuperi v vz coperi

coperi (-r, -it), vb. – 1. A acoperi. – 2. A ascunde, a trece sub tăcere. – 3. A garanta, a-și asuma responsabilitatea. – 4. (Refl.) A se acoperi, a-și pune pălăria. – Var. acoperi. – Mr. (a)coapir, megl. cupirés, istr. coper(esc)u. Lat. coŏpĕrῑre (Pușcariu 395; Candrea-Dens., 307 și 309; REW 2205; DAR); cf. vegl. koprer, it. coprire, prov., cat. cobrir, fr. couvrir, sp., port. cubrir. Var. acoperi, cu a- protetic, are o circulație cel puțin asemănătoare. – Der. (a)coperire, s. f. (acțiunea de a acoperi; garanție, cauțiune); (a)coperiș, s. n. (partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire); (a)coperitoare, s. f. (capac); (a)coperitor, s. m. (persoană care acoperă, care ține ascuns); (a)coperămînt, s. n. (acoperiș), mr. acupirămintu, megl. cupirimint, este fără îndoială un reprezentant direct al lat. coŏpĕrῑmentum (Diez, Gramm., I, 11; Pușcariu 396; Candrea-Dens., 388; REW 2204; Byhan 46; DAR); cf. it. coprimento, cat. cobriment.

COPERI vb. v. acoperi, îmbrăca, înfășura, înveli.

coperi vb. v. ACOPERI. ÎMBRĂCA. ÎNFĂȘURA. ÎNVELI.

coperi, coper, vb. IV (pop.) 1. a acoperi. 2. a ascunde privirilor, a face să dispară. 3. a ocroti, a proteja. 4. a împiedica, a opri.